#masurare

• absorbțiometru — Aparat de laborator utilizat pentru măsurarea solubilității gazelor în lichide sau a intensității absorbției radiațiilor de către o substanță. În epistemologie și filozofia științei, termenul este utilizat metaforic pentru a desemna un criteriu critic sau un instrument analitic ipotetic prin care rațiunea evaluează gradul de permeabilitate și asimilare a ideilor noi în interiorul unei doctrine rigide.
• actinometric — Care aparține actinometriei sau se referă la aceasta; privitor la măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe, difuze sau globale. În context meteorologic și fizic, termenul descrie instrumente, metode, observații ori date structurale utilizate pentru a cuantifica fluxul de fotoni și căldură primit de o suprafață de la soare ori de la alte surse artificiale de radiații.
• aerometric — Care aparține aerometriei, privitor la aerometrie; care se referă la măsurarea densității, greutății, debitului sau a altor proprietăți fizice ale aerului și ale gazelor. Termenul descrie aparate, instrumente sau metode de laborator utilizate în analiza densimetrice a fluidelor gazoase.
• aerometru — Instrument fizic sau aparat de laborator utilizat pentru măsurarea densității, a greutății specifice ori a indicelui de refracție al aerului și al altor gaze; densimetru special conceput pentru fluide compresibile, funcționând adesea pe baza legilor flotabilității hidrostatice sau prin determinarea masei unui volum fix de gaz.
• aleurometru — Aparat de laborator utilizat în agronomie și industria panificației pentru măsurarea calității glutenului din făină și determinarea capacității acesteia de a crește și de a se dilata în timpul coacerii. Dispozitivul evaluează proprietățile vâscoelastice ale aluatului sub acțiunea temperaturii ridicate, oferind indici tehnologici esențiali pentru clasificarea calitativă a loturilor de cereale.
• algometru — Aparat, dispozitiv sau instrument medical utilizat în neurologie, reumatologie și fiziologia experimentală pentru a măsura cu precizie pragul de sensibilitate sau toleranță la durere al unui pacient. Dispozitivul funcționează prin aplicarea unor stimuli mecanici (presiune controlată), termici sau electrici calibrați pe o anumită zonă a corpului, înregistrând valoarea exactă (exprimată de obicei în kilograme pe centimetru pătrat sau grade) în momentul în care excitația devine dureroasă.
• altimetrie — Ramură a topografiei și geodeziei care se ocupă cu studiul metodelor, instrumentelor și tehnicilor utilizate pentru măsurarea și determinarea altitudinii punctelor de pe suprafața terestră în raport cu o suprafață de referință (de obicei nivelul mediu al mării).
• altimetru — Instrument de bord sau aparat portabil utilizat în aviație, alpinism și topografie pentru a măsura și indica altitudinea unui punct sau a unei aeronave în raport cu un nivel de referință predeterminat (de obicei nivelul mării sau solul), funcționând pe principii barometrice, radio sau laser.
• anemometric — Care aparține anemometriei sau anemometrului, privitor la măsurarea vitezei, presiunii și direcției vântului ori a curenților de aer. Acest termen structural descrie instrumentele, rețelele de senzori, tehnicile de laborator sau ecuațiile matematice utilizate pentru a evalua cantitativ dinamica maselor gazoase.
• antemăsurare — Proces tehnic, calcul preliminar sau operație inginerească de determinare și evaluare analitică, înainte de începerea execuției unei lucrări de construcții sau instalații, a cantităților de materiale, a volumelor de pământ sau beton și a orelor de manoperă necesare. Acest document centralizator stă la baza întocmirii devizului estimativ și a listelor de cantități pentru licitații.
• antemăsurătoare — Piesă scrisă din cadrul unui proiect tehnic, deviz sau calcul preliminar prin care se determină în mod analitic, pe baza planșelor și detaliilor de execuție, cantitățile de lucrări și volumele de materiale necesare ridicării unei construcții. Acest document centralizator este indispensabil pentru evaluarea financiară corectă a investiției și pentru elaborarea caietului de sarcini în vederea licitațiilor.
• antropometrie — Metodă științifică și ramură a antropologiei fizice care se ocupă cu măsurarea sistematică a dimensiunilor, proporțiilor, greutății și compoziției corporale a organismului uman. Datele obținute prin antropometrie sunt utilizate pentru a studia variabilitatea biologică a populațiilor, a monitoriza starea de nutriție, a optimiza performanțele atleților și a proiecta mobilier ori echipamente ergonomice.
• are — Formă de indicativ prezent, persoana a III-a singular și plural a verbului tranzitiv 'a avea', utilizată structural pentru a exprima posesia, deținerea, existența sau o obligație. Ca substantiv feminin la plural, reprezintă unități de măsură pentru suprafețe agrare (pluralul lui 'ar'), fiecare unitate fiind echivalentă cu 100 de metri pătrați. În botanică și arhaisme, poate fi o variantă fonetică scurtă sau derivat structural regional asociat cu specii de plante sau unelte.
• arpentagiu — O variantă arhaică sau regională pentru meseria, demnitatea ori funcția de arpentor (inginer hotarnic sau topograf), desemnând persoana autorizată istoric să măsoare suprafețele de teren agricol și să stabilească delimitările oficiale de proprietate. Termenul reflectă structurile administrative vechi influențate de terminologia tehnico-juridică vest-europeană înainte de standardizarea sistemului cadastral modern.
• auxometrie — Metodă științifică, tehnică sau ansamblu de procedee utilizate pentru măsurarea, calcularea și analizarea statistică a ratei de creștere în dimensiune și volum a organismelor vii, în special a indicilor de dezvoltare somatică umani.
• axometrie — Metodă experimentală, procedeu tehnic sau disciplină aplicată în metrologie și optică ce se ocupă cu măsurarea riguroasă a axelor geometrice, a distanțelor focale ori a alinierii structurale a componentelor dintr-un ansamblu optic complex. Această tehnică de precizie permite inginerilor să determine cu exactitate orientarea spațială a lentilelor și să corecteze erorile de centrare parazitare, garantând o performanță structurală superioară dispozitivelor de analiză.
• azotimetru — Aparat de laborator utilizat pentru determinarea cantitativă a volumului de azot degajat dintr-o reacție chimică sau pentru măsurarea concentrației de compuși azotați dintr-o substanță complexă (cum ar fi solul ori îngrășămintele); funcționează de obicei pe principii eudiometrice sau volumetrice.
• azotometru — Aparat de laborator sau instrument de precizie utilizat pentru determinarea cantitativă a volumului de azot degajat în cursul unei reacții chimice ori al unui proces de descompunere organică. Acest dispozitiv structural, confecționat de regulă din sticlă borosilicat și prevăzut cu o scală gradată, este esențial în analizele elementare volumetrice pentru măsurarea purității compușilor gazoși.