#lexic religios
- alungătoriu — Formă arhaică și regională pentru adjectivul sau substantivul 'alungător'; care are proprietatea, funcția sau rolul de a izgoni, a goni, a respinge ori a întinde un element în spațiu. În documentele vechi bisericești sau juridice, termenul descria o persoană care alunga răufăcătorii ori un factor spiritual considerat capabil să îndepărteze spiritele nefaste.
- alurghidă — Manta sau robă de purpură purtată în trecut de împărații bizantini, domnitorii români sau de înalții ierarhi bisericești ca însemn oficial al puterii și suveranității statale ori ecleziastice. În textele vechi juridice și religioase (precum Pidalionul), termenul descrie hlamida domnească de culoare roșu-închis, simbolizând demnitatea imperială și autoritatea supremă conferită la urcarea pe tron.
- apust — Formă regională veche sau alterare fonetică populară pentru termenul 'apostol'; folosit în trecut în anumite graiuri locale sau manuscrise bisericești izolate pentru a desemna un trimis, un misionar ori un propovăduitor al credinței creștine.