#letopiset

• Aliotman — Denumire arhaică și populară utilizată în vechile cronici și letopisețe românești pentru a desemna Imperiul Otoman, puterea statală turcească sau dinastia domnitoare a Osmanlior. Ca adjectiv invariabil în textele vechi, se referea la tot ceea ce aparținea de Înalta Poartă, de la structurile militare și administrative până la supușii sultanului.
• amânunțare — Acțiunea de a amânunța (sau a amănunți) și rezultatul ei; proces administrativ, formal sau juridic de tip vechi prin care se expuneau ori se analizau minuțios, punct cu punct, faptele, cheltuielile sau elementele unei hotărnicii. Termenul reprezintă un substantiv abstract de acțiune utilizat în studiul documentelor de cancelarie și al letopisețelor pre-modern.
• Amurat — Formă arhaică și istorică folosită în vechile cronici românești pentru numele propriu masculin Murat, purtat de mai mulți sultani faimoși ai Imperiului Otoman. Printre aceștia se numără Amurat I, eroul bătăliei de la Kosovo, Amurat al II-lea, adversarul de temut al lui Iancu de Hunedoara, și Amurat al III-lea, contemporan cu Mihai Viteazul. Numele evocă perioada medievală de confruntări geopolitice dintre Țările Române și Sublima Poartă.
• anale — Scriere istorică în care evenimentele sunt înregistrate structural an de an, în ordine cronologică strictă, fără o analiză critică sau filosofică profundă a cauzelor; cronică istorică anuală. În sens modern, termenul desemnează titlul unor publicații periodice cu caracter științific sau academic, editate de universități și societăți savante pentru a prezenta cercetările anuale.
• Axinte Uricariul — Personalitate istorică marcantă din Moldova primei jumătăți a secolului al XVIII-lea, logofăt, copist de hrisoave și cronicar de seamă. Acesta a rămas profund cunoscut în cultura română pentru activitatea sa laborioasă de strângere, transcriere și completare a documentelor administrative vechi (urice), continuând totodată scrierile istorice ale lui Nicolae Costin și oferind detalii unice și rafinate despre domniile epocii brâncovenești și fanariote.
• Azarie — Prenume masculin românesc de origine ebraică (Azaryah), purtând semnificația sacră de 'cel pe care l-a ajutat Dumnezeu' sau 'sprijin divin'. În istoria și cultura română, numele evocă personalitatea călugărului și cronicarului moldovean Azarie (secolul al XVI-lea), ucenic al lui Macarie, cunoscut pentru letopisețul său scris în limba slavonă la porunca lui Petru Șchiopul, operă ce analizează structural evenimentele politice din Moldova dintre anii 1551 și 1574 cu un stil retoric extrem de rafinat.