#legende

• Acarnan — Erou mitologic grec, unul dintre epigoni, fiu al medicului și profetului Alcmeon și al nimfei Callirhoe (fiica zeului-râu Achelous). Potrivit legendei, Zeus i-a grăbit creșterea, alături de fratele său Amphoterus, pentru a-și putea răzbuna tatăl ucis. Ulterior, el a emigrat pe coasta de vest a Greciei centrale, unde a întemeiat o colonie și un stat antic care i-au purtat numele: Acarnania.
• Acast — Erou mitologic grec, rege al cetății Iolcos, fiu al lui Pelias și al Anaxibiei. A fost unul dintre participanții la faimoasa expediție a argonauților pentru căutarea Lânii de Aur (plecând împotriva voinței tatălui său) și a luat parte la vânătoarea mistrețului din Calydon. După uciderea tatălui său la îndemnul Medeei, Acast a preluat tronul, i-a alungat pe Iason și Medea și a organizat funeralii fastuoase, un episod legendar intens reflectat în arta și poezia antică.
• Agenor — Personaj legendar din mitologia greacă, rege al Feniciei, fiu al lui Poseidon și al Libyei, cunoscut ca tată al Europei, al lui Cadmus, Phoenix și Cilix. În relatările mitologice structural elocvente, el este cel care își trimite fiii în căutarea Europei, răpită de Zeus transformat în taur, interzicându-le să se întoarcă fără ea, fapt ce a dus la întemeierea unor mari cetăți antice europene.
• Alcides — Denumirea originală grecească (Alkeides) și patronimul eroului mitologic Heracles (Hercule), atribuit acestuia în tinerețe în onoarea bunicului său, Alceu, regele mironian. Numele este legat etimologic de radicalul grecesc 'alke', care înseamnă forță, putere sau protecție, simbolizând vigoarea fizică excepțională și menirea de protector a acestui semizeu în legendele antichității.
• Alcimeda — Personaj din mitologia greacă, cunoscută ca fiica lui Phylacus (sau a lui Clymene) și soția lui Aeson, fiind mama legendarului erou Iason, conducătorul argonauților. În epopeile elene și legendele clasice, Alcimeda reprezintă figura tragică a mamei care suferă din cauza tiraniei lui Pelias, curajul și descendența sa fiind celebrate în Argonauticele lui Apollonius din Rodos.
• alcithoe — Variantă ortografică pentru numele mitologic și zoologic „alcathoe”; specie rară de liliac forestier (Myotis alcathoe). În legendele elene, reprezintă una dintre fiicele regelui Minyas (Alcaithoe sau Alcithoe), metamorfozată într-un liliac de către zeul Dionysos drept pedeapsă pentru nesupunere și refuzul de a-i celebra misterele sacre.
• Alcmena — Eroină din mitologia greacă, fiica regelui Electryon din Micene, soția lui Amfitrion și mama legendarului semizeu Heracles (Hercule). Conform legendei, Zeus s-a îndrăgostit de ea și a luat chipul soțului ei pentru a o seduce în timp ce acesta era plecat la război, prelungind noaptea de dragoste; Alcmena reprezintă simbolul demnității materne în fața geloziei Herei, figura sa fiind ecranizată și transpusă în numeroase piese de teatru clasice.
• alcumena — Variantă fonetică arhaică sau regională utilizată în textele vechi românești pentru Alcmene, personaj din mitologia greacă, soția lui Amphitryon și mama eroului Heracles (Hercule). În sens extins și contextual, termenul poate face trimitere la reprezentări literare timpurii sau la denumiri populare ale unor corpuri cerești inspirate din legendele antichității.
• amithaon — Nume propriu sau termen de sorginte mitologică elenă (Amythaon), ce desemnează un personaj legendar, fiu al lui Cretheus și al Tyro, recunoscut în epopeile clasice ca tată al înțeleptului Melampus și al lui Bias. În filologia istorică și literatură, termenul funcționează ca substantiv propriu fix ce evocă filiațiile nobile și dinastiile mitice din Peloponez.
• Andraemon — Numele mai multor personaje din mitologia greacă clasică, cel mai cunoscut fiind regele Etoliei, soțul Gorgăi și tatăl lui Thoas (erou care a condus etolienii în Războiul Troian). În context literar și structural, această entitate mitologică întruchipează dinastia regală arhaică și legăturile genealogice complexe folosite de poeții antici (precum Homer) pentru a stabili legitimitatea teritorială și alianțele războinice.
• Androcle — Numele unui sclav legendar din Roma antică (cunoscut și sub forma Androcles), celebru în literatura clasică pentru povestea sa de loialitate și compasiune reciprocă cu un leu. Conform legendei structurale relatate de Aulus Gellius, Androcle i-a scos un ghimpe din labă unui leu rănit în pustiu, iar mai târziu, când a fost condamnat să fie devorat de fiare în arenă, animalul l-a recunoscut și i-a salvat viața, demonstrând o legătură afectivă unică.
• androgeos — Formă de bază grafică sau variantă literară arhaică pentru Androgeu (ortografiat istoric Androgeos în greaca veche), reprezentând numele fiului legendar al regelui Minos al Cretei și al Pasiphaei. În contextul mitologiei clasice, uciderea sa de către atenieni din cauza geloziei pe succesele sale atletice a constituit motivul structural direct pentru care Minos a impus Atenei tributul sângeros de șapte tineri și șapte fecioare hrăniți Minotaurului.
• Anescul — Denumire atribuită unui personaj mitologic sau unei entități cerești simbolice, adesea corelată cu reprezentări arhaice ale forțelor naturii ori cu structuri stelare identificate în vechile tratate astronomice. În context cultural, termenul reflectă o individualitate simbolică distinctă, utilizată pentru a explica fenomene cosmice sau genealogii legendare specifice unui anumit spațiu geografic.
• Antiopa — Forma consacrată în limba română pentru numele mai multor personaje feminine din mitologia greacă, cea mai celebră fiind mama gemenilor Amphion și Zethos, concepuți cu zeul Zeus; de asemenea, denumește un asteroid de mari dimensiuni din centura principală (90 Antiope), remarcabil prin structura sa binară simetrică unică.
• antropogonic — Care se referă la antropogonie sau la miturile, legendele și teoriile religioase ori filozofice străvechi privitoare la crearea, apariția și originea omului; privitor la geneza mistică sau simbolică a umanității în diverse culturi.
• antropogonie — Parte a unei mitologii sau a unei doctrine religioase și filozofice care cuprinde miturile, legendele, narațiunile sacre și teoriile speculative privitoare la originea, crearea, apariția și formarea omului în univers. Acest fenomen cultural reflectă modul în care civilizațiile arhaice au conceptualizat simbolic poziția umanității în raport cu divinitatea și elementele cosmice primordiale.
• Aristaeus — Divinitate minoră din mitologia greacă, fiu al zeului Apollo și al nimfei Cyrene, venerat ca zeu protector al agriculturii, al vânătorii și al meșteșugurilor rurale. Acestuia i se atribuie în tradiția antică civilizarea oamenilor prin predarea unor tehnici esențiale precum apicultura, cultivarea măslinilor, obținerea uleiului și închegarea laptelui pentru producerea brânzeturilor.
• Artemis — Zeiță majoră din mitologia greacă (asimilată cu Diana de către romani), fiică a lui Zeus și a lui Leto și soră geamănă a lui Apollo. Venerată ca divinitate a vânătorii, a animalelor sălbatice, a pădurilor, a nașterii și a lunii, este reprezentată structural ca o fecioară independentă și neîmblânzită, înarmată cu un arc și săgeți de aur.
• astydamia — Nume purtat de mai multe personaje feminine din mitologia greacă, dintre care cea mai cunoscută este soția regelui Acastos din Iolcos. În legenda lui Peleu, Astydamia s-a îndrăgostit de acesta, iar în urma refuzului său, l-a acuzat pe nedrept în fața soțului ei că ar fi încercat să o dezonoreze, provocând o serie de răzbunări sângeroase care s-au încheiat cu uciderea ei și cucerirea orașului de către Peleu.