#lamai

• agrume — Nume colectiv dat fructelor din genul Citrus (lămâi, portocale, mandarine, grapefruit, pomelo, lime), caracterizate prin coajă aromatică, bogată în uleiuri esențiale, și miez zemos, compartimentat, cu un conținut ridicat de acid citric și vitamina C. În sens larg, termenul desemnează și plantațiile sau arborii care produc aceste fructe specifice climatului cald, subtropical.
• alămâi — Variantă fonetică regională pentru verbul a lămâi; acțiunea de a adăuga suc de lămâie într-un preparat culinar pentru a-i conferi un gust acrișor, sau procesul metaforic prin care ceva capătă o tentă galbenă ori un miros citric. În anumite graiuri locale, verbul se folosește și cu sensul de a se îngălbeni la față din cauza unei boli, a spaimei sau a emoțiilor puternice.
• alămăie — Denumire regională sau populară utilizată în anumite zone etnografice pentru lămâie (fructul arborelui Citrus limon) sau pentru planta aromatică cunoscută sub numele de melisă ori izmă-turcească (Melissa officinalis), caracterizată printr-un miros puternic și plăcut, asemănător cu cel al citricelor. În vechile texte medicale populare, extractul obținut din această plantă era utilizat ca remediu natural împotriva stărilor de anxietate și a tulburărilor digestive.
• alămăioară — Diminutiv popular pentru alămăie; termen afectiv utilizat în mediul rural pentru a desemna o lămâie mică sau planta de roiniță abia încolțită. În poezia lirică populară și în descântece, cuvântul este folosit metaforic pentru a descrie un miros proaspăt, o culoare galbenă intensă sau o persoană dragă cu o prezență revigorantă și luminoasă.
• alămâiță — Variantă fonetică regională sau populară pentru lămâiță; termen utilizat în anumite graiuri pentru a desemna arbustul ornamental numit iasomie-de-grădină (Philadelphus coronarius), ale cărui flori albe au un parfum intens ce amintește de cel al citricelor, ori planta aromatică medicinală cunoscută drept roiniță (Melissa officinalis). În satele transilvănene, frunzele și florile sale uscate erau folosite deopotrivă pentru aromatizarea lenjeriilor de pat și ca remediu fitoterapeutic împotriva migrenelor.
• alămîie — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru regionalismul alămâie; termen popular folosit în anumite dialecte pentru lămâie ori pentru planta aromatică medicinală roiniță (Melissa officinalis). Frunzele acesteia emană un parfum citric revigorant și sunt apreciate în fitoterapia tradițională pentru proprietățile lor sedative și antispastice.
• alămîioară — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru alămâioară; diminutiv popular și afectiv utilizat în mediul rural pentru a desemna o lămâie mică sau planta aromatică medicinală numită roiniță ori melisă (Melissa officinalis). În creațiile lirice ale folclorului tradițional, termenul era întrebuințat ca o metaforă cromatică sau olfactivă pentru a sugera prospețimea, tinerețea senină ori paloarea delicată a chipului.
• alămîiță — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru alămâiță; denumire populară atribuită arbustului ornamental numit iasomie-de-grădină (Philadelphus coronarius), ale cărui flori albe au un parfum intens ce amintește de cel al citricelor, sau plantei aromatice medicinale cunoscute drept roiniță (Melissa officinalis). Frunzele și florile sale uscate erau folosite în gospodăriile tradiționale pentru aromatizarea lenjeriilor și ca remediu fitoterapeutic contra migrenelor.
• alămui — Variantă fonetică regională sau formă dialectală atestată pentru verbul a alămi (sau a lămi); acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect metalic cu un strat subțire de alamă. De asemenea, în anumite graiuri meridionale, poate fi o variantă pentru verbul a lămâi, însemnând a adăuga suc de lămâie într-un preparat culinar pentru a-i schimba aciditatea.
• Aloysia triphylla — Denumire științifică latină (sinonim valid pentru Aloysia citrodora) ce desemnează lămâița sau verbina odorantă, un arbust peren din familia Verbenaceae. Această plantă aromatică se remarcă structural prin frunzele sale lanceolate dispuse câte trei în verticil (triphylla), care emană un miros puternic de lămâie când sunt zdrobite, fiind intens utilizată în industria parfumurilor, a ceaiurilor medicinale și în gastronomie.