#judiciar

• abdica — În context medico-legal și psihopatologic, termenul descrie actul voluntar sau forțat prin care o persoană renunță la prerogative, drepturi sau funcții din cauza unei incapacități psihice, a unei alienări mentale sau a degradării cognitive severe (precum demența senilă). De asemenea, în psihologia clasică, verbul definește renunțarea patologică a eului la exercitarea controlului conștient asupra impulsurilor, pulsiunilor sau voinței (abdicarea voinței sau abulia).
• amnistiată — Forma de feminin pentru amnistiat; femeie sau persoană de sex feminin care a beneficiat de efectele juridice ale unei legi sau decret de amnistie. În sens adjectival, descrie o infracțiune, o pedeapsă sau o entitate juridică feminină ale cărei răspunderi sau sancțiuni au fost anulate de către puterea legislativă.
• anchetatoare — Femeie care efectuează o anchetă penală, administrativă sau jurnalistică; specialistă (procuror, polițistă, inspectoare sau jurnalistă de investigație) însărcinată cu strângerea probelor, audierea persoanelor implicate și descoperirea adevărului într-un caz.
• anchetator — Persoană oficială (procuror, ofițer de poliție judiciară sau inspector) autorizată prin lege să efectueze cercetări, să strângă probe, să audieze martori și suspecți în scopul elucidării unei infracțiuni sau a unei situații litigioase. În sens extins, termenul desemnează și un jurnalist sau specialist care desfășoară investigații independente pe cont propriu.
• antropologie — Știința care se ocupă cu studiul complex, global și comparativ al omului ca ființă biologică, culturală și socială. Această disciplină academică se împarte în mai multe ramuri fundamentale, precum antropologia fizică (anatomie, genetică, evoluție), antropologia culturală și socială (obiceiuri, structuri de rudenie, mituri) și antropologia lingvistică.
• aparitor — Termen istoric împrumutat din administrația publică romană (apparitor) ce desemnează un subaltern, servitor public, aprod sau executor subordonat unui magistrat; persoană însărcinată structural cu punerea în executare a ordinelor judecătorești sau cu asigurarea ordinii în sălile de tribunal.
• arestălui — Variantă verbală regională sau arhaică întâlnită rar în anumite graiuri populare pentru verbul 'a aresta'; acțiunea de a priva o persoană de libertate în mod legal sau abuziv, a reține, a pune sub pază ori a întemnița pe cineva. În sens structural-istoric, termenul era utilizat în limbajul vechi administrativ și de mahala pentru a descrie prinderea răufăcătorilor de către poterași sau zbirii domnești.
• asesor — Membru al unui complet de judecată sau al unui consiliu administrativ care are sarcina de a asista magistratul principal la soluționarea unei cauze; judecător laic. În trecut sau în dreptul comparat, termenul desemna și un funcționar public superior, un expert fiscal care evalua bunurile ori un consilier atașat pe lângă o curte princiară sau imperială.
• Audi alteram partem — Principiu juridic fundamental din dreptul roman și sistemele judiciare moderne, tradus prin 'ascultă și cealaltă parte' sau 'să fie auzită și cealaltă parte'; obligativitatea contradictorialității. Această maximă stipulează că nicio persoană nu poate fi judecată sau condamnată fără a i se oferi oportunitatea corectă și legală de a se apăra, de a prezenta dovezi și de a răspunde acuzațiilor aduse, reprezentând pilonul central al dreptului la un proces echitabil.
• autocalomniere — Acțiunea de a se autocalomnia și rezultatul ei; procesul dinamic prin care o persoană formulează și răspândește acuzații false sau denigratoare la adresa propriei persoane. Spre deosebire de conceptul static, termenul subliniază derularea activității de discreditare, fiind utilizat în criminologie și psihologia judiciară pentru a descrie comportamentul bănuiților care își asumă fapte penale comise de alții.