#jale

• agorie — Formă arhaică sau regională rară, întâlnită izolat în documente vechi sau manuscrise bisericești, utilizată ca o variantă fonetică sau o corupere locală a substantivului agonie (lupta cu moartea) ori, în mod complet distinct, legată semantic de rădăcinile slave ce fac referire la o stare de jale, tristețe profundă sau neputință.
• aiolo — Interjecție populară veche sau strigăt de jale, mirare ori alarmă, utilizat izolat în graiurile regionale românești pentru a exprima o stare bruscă de uimire, durere fizică, spaimă sau deznădejde profundă în fața unui eveniment neprevăzut. Termenul deține o valoare documentară ridicată pentru studiul manifestărilor exclamative native, fiind întâlnit cu precădere în culegerile de folclor literar, în vaicarelile ritualice tradiționale sau în proza de inspirație rurală veche.
• aitalo — Interjecție populară veche sau strigăt de uimire, deznădejde ori plângere ritmică, utilizat izolat în diverse graiuri regionale românești pentru a exprima o reacție spontană în fața unei vești șocante, a unei dureri fizice sau a unui necaz neprevăzut. Cuvântul este înrudit funcțional cu forme precum 'aiolo' sau 'aoleu', fiind întâlnit în creațiile folclorice tradiționale, în bocetele bătrânești sau în jocurile rituale de mască din mediul rural vechi, unde serveva ca marcă de exclamare emoțională intensă.
• alean — Suferință sufletească profundă și mocnită, caracterizată prin îmbinarea sentimentelor de tristețe, dor, jale, amărăciune și melancolie. Acest termen profund liric, specific folclorului și poeziei românești tradiționale, descrie o durere intimă provocată de depărtarea de persoana iubită, de singurătate sau de neîmplinirile profunde ale vieții.
• aleaniș — Stare prelungită de tristețe, melancolie sau tânguire; manifestare colectivă ori individuală a dorului și a amărăciunii sufletești. În anumite subdialecte izolate, termenul poate descrie și un loc retras sau un context ambiental propice visării nostalgice și izolării emoționale.
• aleleu — Exclamație populară utilizată în limba română pentru a exprima o paletă largă de trăiri intense, precum spaima, mirarea, deznădejdea, durerea fizică ori sufletească, regretul profund sau tânguirea. În textul doinelor și al baladelor tradiționale, acest element exclamativ servește structural ca anchor liric ce accentuează starea de jale sau de necaz în fața destinului.
• aleoleo — Exclamație populară sau intensificare interjecțională utilizată în vorbirea cotidiană și în poezia tradițională pentru a exprima o uimire profundă, o surpriză copleșitoare, o spaimă bruscă ori o tânguire plină de jale. Din punct de vedere structural, reprezintă o formă duplicată sau augmentată a interjecțiilor 'aleleu' sau 'aoleu', servind ca strigăt ritmic menit să accentueze o trăire emoțională puternică.
• aleulău — Termen arhaic și regional utilizat în folclorul românesc, în special în zonele rurale montane, pentru a desemna un strigăt ritualic de alarmă, un vaier prelungit sau un personaj mitologic local folosit pentru a speria copiii neascultători. Ca interjecție, exprimă o stare de spaimă profundă, jale, deznădejde sau o mirare amestecată cu teamă în fața unui eveniment neprevăzut și copleșitor.
• avaiet — Variantă grafică și fonetică regională pentru 'avăiet' sau 'văiet'; zgomot mare și tânguitor produs de un grup de oameni care plâng, jelesc ori se vaietă împreună; vuiet sau larmă plină de jale, specifică ritualurilor tradiționale de despărțire sau de înmormântare din comunitățile rutiere rurale.