#interpretare

• actriță — Femeie care interpretează roluri în piese de teatru, în filme, la radio sau la televiziune; artistă care transpune scenic sau cinematografic un personaj literar prin intermediul expresivității corporale, vocale și emoționale. Acest statut profesional implică stăpânirea tehnicilor dramatice pentru a evoca stări și narațiuni complexe în fața unui public sau a unei camere de filmat.
• addolorando — Termen expresiv utilizat ca indicație de execuție în notația muzicală, care cere interpretului să redea fragmentul respectiv într-un mod dureros, jalnic, plin de tristețe și suferință profundă. Acest indicator stilistic, împrumutat din limba italiană, ghidează dinamica și sensibilitatea interpretativă pentru a transmite o stare emoțională marcată de compasiune sau doliu.
• agitato — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicație de execuție, cerând ca fragmentul sau piesa respectivă să fie interpretată într-un mod agitat, neliniștit, tensionat și plin de pasiune dramatică. În sens structural compozițional, ghidează tempoul și dinamica interpretării pentru a transmite o stare de puternică tulburare emoțională.
• agogic — Care aparține agogicii, privitor la modificările temporare și subtile de ritm sau de tempo în execuția unei compoziții muzicale; descrie abaterile expresive dictate de sentiment sau stil (cum ar fi rubato), menite să ofere fluiditate și dinamism interpretării, dincolo de strictețea mecanică a metronomului.
• agogică — Ramură a muzicologiei sau ansamblu de reguli care guvernează modificările temporare, fine și expresive de tempo în timpul executării unei piese muzicale. Spre deosebire de dinamică (care măsoară intensitatea sunetului), agogica vizează flexibilitatea ritmică (cum ar fi accelerando sau ritardando) folosită de interpret pentru a insufla emoție și fluiditate discursului sonor.
• amilogramă — Diagramă sau curbă grafică înregistrată de un amilograf, care redă variația vâscozității unei suspensii de făină sau amidon în raport cu temperatura și timpul. Această reprezentare structurală permite determinarea precisă a punctului de început al gelatinizării, a vâscozității maxime și a ratei de degradare enzimatică a pastei analizate.
• amoroso — Indicație de execuție înscrisă pe partiturile muzicale clasice, prin care compozitorul cere interpretului (solist sau orchestră) să redea fragmentul respectiv într-un mod cald, duios, plin de dragoste, tandrețe și sensibilitate romantică. Ca adverb împrumutat, ghidează tempo-ul și expresivitatea interpretării instrumentale.
• andantino — Indicație de tempo muzical care impune executarea unei compoziții într-un ritm moderat, situat structural foarte aproape de tempo-ul andante. Semnificația sa istorică prezintă o ușoară ambiguitate, însă în practica modernă indică o mișcare puțin mai rapidă și mai vioaie decât andante; fragment muzical compus sau interpretat în acest ritm.
• animato — Indicație de interpretare muzicală prin care i se cere executantului să cânte într-un mod însuflețit, plin de viață, mișcat și plin de expresivitate dinamică. Spre deosebire de 'animando', care implică un proces gradual de accelerare sau intensificare, acest termen stabilește o stare de spirit și un tempo stabil, caracterizat de o energie vibrantă încă de la începutul pasajului respectiv.
• aperto — Termen muzical de direcție interpretativă indicând că o bucată muzicală trebuie executată într-un mod deschis, clar, larg și luminos. În sens livresc mai larg, provine din sintagme străine însemnând desfășurare fără opreliști sau secrete (ex: in aperto).
• Appassionata — Denumirea consacrată a Sonatei pentru pian nr. 23 în fa minor, op. 57, compusă de Ludwig van Beethoven, considerată una dintre cele mai tehnice și dramatice capodopere din întreaga literatură pianistică. Ca adjectiv substantivizat, termenul provine din limba italiană și desemnează o lucrare sau un pasaj muzical interpretat într-o manieră profund pasională, intensă, plină de patos și trăire dramatică.
• appassionato — Termen indicator de expresie muzicală înscris în partituri, care impune interpretarea unui fragment, a unei teme sau a unei întregi compoziții într-un mod pasional, înflăcărat, plin de emoție intensă și elan dramatic. Folosit ca adjectiv, descrie caracterul fierbinte, tulburător și profund afectiv al discursului muzical dintr-o anumită secțiune.
• arioso — Piesă sau fragment muzical vocal ori instrumental cu un caracter melodic pronunțat și cantabil, situat structural, ca stil și formă, între recitativ și arie; ca adverb, indică modul de executare al unei compoziții, cerând interpretarea acesteia într-un stil melodios, cursiv, fluid și plin de expresivitate vocală.
• artistă — Femeie care creează opere de artă originale sau care interpretează roluri, compoziții muzicale ori coregrafice pe scenă; creatoare în domeniul artelor frumoase. În sens figurat, termenul descrie o femeie de o sensibilitate deosebită, dotată cu imaginație bogată, bun-gust și abilități tehnice excepționale într-o activitate creativă sau practică.
• Ashkenazy — Nume de familie de origine evreiască, faimos la nivel mondial datorită lui Vladimir Ashkenazy, un pianist și dirijor de excepție născut în Rusia și stabilit ulterior în Islanda. Interpretările sale structurale ale operelor lui Rahmaninov, Chopin și Beethoven au stabilit standarde absolute în muzica clasică a secolului XX.
• autorecenzie — Acțiunea de a se autorecenza și rezultatul ei; recenzie, eseu critic sau analiză structurală redactată de un autor despre propria sa operă. Acest tip de text autoreferențial, utilizat frecvent în curentele literare experimentale sau de tip avangardă, funcționează ca un instrument metaliterar prin care creatorul își explică intențiile estetice, decodifică simbolurile ascunse și își ghidează în mod direct publicul cititor în procesul de interpretare.