#inginerie spatiala

• aeroautomobil — Vehicul hibrid experimental sau conceptual proiectat să funcționeze atât ca automobil pe drumurile publice, cât și ca aparat de zbor pe rute aeriene, prin utilizarea unor aripi pliabile sau escamotabile și a unui sistem mixt de propulsie. Acest concept tehnologic avansat vizează decongestionarea traficului terestru prin integrarea navetei zilnice în spațiul aerian controlat.
• aeroelasticitate — Ramură a mecanicii și ingineriei aerospațiale care studiază interacțiunile dintre forțele aerodinamice, forțele elastice ale structurii unui corp solid și forțele de inerție ale acestuia, aflate în mișcare relativă. Acest domeniu este crucial în proiectarea aeronavelor de mare viteză și a podurilor suspendate pentru prevenirea fenomenelor de instabilitate structurală distructivă, cum ar fi flutterul sau bufetajul.
• aeronautic — Care aparține aeronauticii sau se referă la navigația aeriană, la studiul, proiectarea, construcția și exploatarea aparatelor de zbor. Acest termen descrie elemente structurale, normative, industriale sau științifice esențiale pentru zborul vehiculelor în atmosfera terestră, de la avioane și elicoptere până la sisteme complexe de propulsie și control.
• amartiza — Acțiunea de a coborî, de a așeza sau de a ghida o navă spațială, o sondă cosmică ori un modul de explorare pe suprafața planetei Marte în mod controlat. Reprezintă echivalentul marțian al termenilor 'a ateriza' (pe Pământ) sau 'a seleniza' (pe Lună), fiind utilizat frecvent în ingineria aerospațială și astronomia modernă.
• amartizare — Acțiunea de a amartiza și rezultatul ei; proces tehnologic și manevră aerospațială complexă prin care o navă spațială, o sondă cosmică sau un modul de explorare robotizat coboară și se așază în siguranță pe suprafața planetei Marte. Reprezintă echivalentul marțian al aterizării terestre sau al selenizării lunare, implicând utilizarea unor scuturi termice, parașute supersonice și retro-rachete pentru a contracara atmosfera rarefiată a planetei.
• astronautic — Care aparține astronauticii, privitor la astronautică; care se referă la tehnicile, tehnologiile, vehiculele sau legile fizice implicate în navigarea și zborul aparatelor pilotate ori automate în afara atmosferei terestre. Termenul definește elementele de inginerie structurală, sistemele de propulsie, traiectoriile orbitale sau misiunile de cercetare desfășurate în spațiul cosmic profund.
• astronautică — Știință și ramură a tehnologiei moderne care se ocupă cu studiul, proiectarea, construcția și exploatarea vehiculelor spațiale (rachete, sateliți, sonde, stații orbitale) destinate călătoriilor sau cercetării în afara atmosferei terestre. Această disciplină interdisciplinară reunește cunoștințe avansate de mecanică cerească (astrodinamică), propulsie chimică ori nucleară, electronică de bord și medicină spațială pentru a asigura explorarea universului.
• avionică — Ansamblul sistemelor electrice și electronice utilizate la bordul aeronavelor, sateliților și rachetelor spațiale pentru a asigura controlul zborului, navigația, comunicațiile, monitorizarea performanțelor și managementul armamentului. Această disciplină tehnică complexă cuprinde radarele, sistemele de pilotaj automat, computerele de bord, afișajele digitale din cabină (glass cockpit) și senzorii telemetrici care garantează siguranța operațională.