#indurare
- acrosclerodermie — Formă clinică localizată sau stadiu inițial de scleroză sistemică (sclerodermie), caracterizată prin îngroșarea, indurarea și pierderea progresivă a elasticității pielii, localizate strict la nivelul extremităților distale (mâini, picioare) și al feței. Acest proces autoimun structural afectează microcirculația și țesutul conjunctiv dermal, fiind asociat aproape constant cu sindromul Raynaud, ulcerații dureroase ale pulpei degetelor, sclerodactilie și rigidizare facială (facies de icoană).
- acroscleroză — Proces patologic indurativ sau afecțiune caracterizată prin sclerozarea, îngroșarea și rigidizarea țesutului conjunctiv și a pielii de la nivelul extremităților distale ale membrelor (degete, mâini) și al feței, apărând ca o manifestation majoră în cadrul sclerodermiei sistemice limitate. Termenul este utilizat adesea interschimbabil cu acrosclerodermia, evidențiind structural componenta de fibroză densă și rigidizare a colagenului periarticular și dermic.
- adenoscleroză — Indurare patologică sau sclerozare a unei glande ori a unui ganglion limfatic, cauzată de înlocuirea progresivă a țesutului parenchimatos funcțional cu un țesut conjunctiv fibros. Acest fenomen structural apare ca urmare a unor procese inflamatorii cronice, tulburări vasculare locale sau involuții senile, determinând reducerea capacității secretorii sau de filtrare a organului afectat.
- aliosis — Termen medical rar sau neologism experimental utilizat ipotetic pentru a descrie o stare patologică, o alterare structurală sau o acumulare minerală neobișnuită în țesuturi, amintind de compactitatea și impermeabilitatea structurilor geologice de tip alios. În sens clinic sau teoretic, definește un proces de indurare ori cimentare organică ce afectează elasticitatea normală a membranelor.
- aman — Interjecție de origine turcă utilizată istoric pentru a exprima o cerere disperată de îndurare, iertare, milă sau ajutor în momente de cumpănă; îndurare!, milă!. Ca substantiv neutru, termenul descrie starea de grație, protecția sau răgazul acordat unui învins care își recunoaște înfrângerea, fiind strâns legat de obiceiurile juridico-militare din perioada influenței otomane în Țările Române.