#hormon

• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromegală — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegal'; descrie o persoană de sex feminin sau o structură anatomică (conformație, fizionomie, simptomatologie) afectată de acromegalie ori caracterizată prin trăsăturile acestei boli. La femei, evoluția afecțiunii poate provoca, pe lângă modificările scheletice, tulburări severe ale ciclului menstrual și macroglosie.
• acromegalic — Variantă sinonimică a adjectivului acromegal; care se referă la acromegalie, manifestă simptomele acesteia sau este afectat de hipersecreția de somatotrop. Ca substantiv, termenul definește un bărbat care prezintă tabloul clinic al bolii, marcat prin hipertrofia oaselor feței, a mâinilor și a picioarelor secundar unui adenom hipofizar.
• acromegalică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegalic'; definește o persoană de sex feminin sau o manifestare fizică afectată de această disfuncție neuroendocrină. Simptomatologia la femei cuprinde, pe lângă modificările faciale și scheletice, asocieri frecvente cu hipertensiunea arterială secundară și modificări ale vocii.
• acromegalie — Boală neuroendocrină cronică provocată de o hipersecreție patologică de hormon de creștere (somatotrop) și de factor de creștere de tip insulinic (IGF-1) la vârsta adultă, după sudarea cartilajelor de conjugare epifizare. Afecțiunea se caracterizează prin mărirea exagerată a extremităților scheletice (mâini, picioare), hipertrofia oaselor feței (prognatism, proeminența arcadelor orbitale), îngroșarea țesuturilor moi, macroglosie și disfuncții cardiace sau metabolice severe secundare.
• ACTH — Acronim internațional pentru hormonul adrenocorticotrop (sau corticotropină), un hormon peptidic secretat de glanda hipofiză anterioară. Rolul său structural principal este de a stimula producția și secreția de hormoni glucocorticoizi (în special cortizol) de către cortexul glandelor suprarenale. Monitorizarea nivelului de ACTH din sânge este esențială în diagnosticarea tulburărilor axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian, cum ar fi boala Addison sau sindromul Cushing.
• activină — Complex proteic celular și hormon peptidic din superfamilia factorului de creștere transformator beta (TGF-beta), cu rol structural în reglarea ciclului menstrual, proliferarea celulară, apoptoză, diferențierea țesuturilor și secreția de hormon foliculostimulant (FSH) de către glanda hipofiză. Acest agent biochimic coordonează rețele complexe de semnalizare intercelulară în organismele mamiferelor.
• adenohipofiză — Lobul anterior și intermediar al hipofizei (glanda pituitară), având o structură epitelial-glandulară distinctă de neurohipofiză; este responsabilă pentru sinteza și secreția majorității hormonilor trofici esențiali, cum ar fi hormonul de creștere (STH), prolactina, ACTH, TSH, LH și FSH. Această componentă structurală reglează activitatea metabolică și homeostazia întregului sistem endocrin prin mecanisme complexe de feedback.
• adrenalină — Hormon secretat de medulosuprarenală și neurotransmițător eliberat de sistemul nervos simpatic în situații de stres, spaimă sau efort fizic intens; epinefrină. Acționează rapid asupra receptorilor adrenergici, determinând creșterea frecvenței cardiace, vasoconstrucție periferică, dilatarea căilor respiratorii și mobilizarea rezervelor de glucoză, pregătind corpul pentru reacția de tip 'luptă sau fugi'. În sens figurat, termenul descrie o stare de excitație intensă sau trăirea unei senzații tari.
• agnus-castus — Denumirea științifică și uzuală a arbustului Vitex agnus-castus (cunoscut popular ca lemnul-lui-Avram), originar din regiunea mediteraneeană; produce flori liliachii și fructe mici, negre, utilizate extensiv în medicina naturistă pentru reglarea dezechilibrelor hormonale feminine, în special pentru ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual și reglarea ciclului menstrual. Termenul provine din superstițiile medievale conform cărora planta ajuta la menținerea castității și la inhibarea libidoului.
• agonadism — Condiție patologică congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și funcțională, a gonadelor (testicule sau ovare) din organism, cauzată de o anomalie în dezvoltarea embrionară timpurie. Această afecțiune determină lipsa secreției de hormoni sexuali și un deficit sever în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, necesitând terapie de substituție hormonală pe termen lung.
• aldosteron — Hormon steroid mineralocorticoid secretat de zona glomerulată a cortexului glandei suprarenale, având un rol esențial în reglarea echilibrului hidroelectrolitic și a tensiunii arteriale. Acesta acționează la nivelul tubilor distali ai rinichilor, stimulând reabsorbția sodiului și a apei și favorizând excreția potasiului și a hidrogenului.
• amenoree — Absența patologică sau fiziologică a ciclului menstrual pe o perioadă de cel puțin trei luni consecutive. Această disfuncție structurală a aparatului reproducător feminin poate fi primară, atunci când menarha nu se instalează până la vârsta de 15-16 ani, sau secundară, declanșată ulterior din cauze hormonale, metabolice, psihologice ori din cauza unor factori externi precum stresul sever sau efortul fizic extrem.
• anadrenalism — Termen medical învechit sau rar utilizat ce desemnează absența totală, defectul complet sau încetarea funcționării glandelor suprarenale; reprezintă o formă extremă și acută de insuficiență suprarenală primară. Acest fenomen clinic perturbă grav homeostazia organismului prin stoparea secreției de hormoni corticosteroizi esențiali (cortisol și aldosteron), generând simptome severe precum hipotensiune profundă, dezechilibre electrolitice și risc iminent de criză addisoniană.
• anafrodizie — Afecțiune clinică sau stare patologică manifestată structural prin absența totală ori diminuarea extremă a apetitului sexual, a libidoului și a dorinței erotice. Acest fenomen patologic, ce poate fi de natură congenitală, endocrină (deficit de testosteron sau estrogen) sau psihogenă (depresie severă, traume), privează individul de reacțiile fiziologice normale asociate atracției fizice.
• androfen — Termen specializat utilizat în genetica dezvoltării și în studiile fenotipice pentru a desemna un tipar morfologic, fiziologic sau comportamental clar masculinizat, determinat structural de interacțiunea dintre genele specifice sexului și hormonii androgeni, manifestat chiar și în absența parțială a heterocromozomilor tipici.
• androgalactozemie — Condiție metabolică ereditară extrem de rară, manifestată exclusiv la pacienții de sex masculin, caracterizată prin incapacitatea structurală a organismului de a metaboliza corect galactoza din cauza unui deficit enzimatic specific legat de cromozomul X sau influențat de hormoni androgeni, ducând la acumularea de compuși toxici în țesuturi.
• androgen — Substanță hormonală naturală sau sintetică (cum ar fi testosteronul) care stimulează și controlează dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare masculine la vertebrate. În sens adjectival, descrie orice factor, compus chimic sau proces fiziologic structural care produce masculinizare sau exercită o influență directă asupra organelor reproducătoare mascule.
• androgenetic — Care este determinat sau influențat combinat de acțiunea hormonilor androgeni și de factorii ereditari (genetici). În context dermatologic și structural, termenul descrie cel mai frecvent alopecia androgenetică (chelia de tip masculin sau feminin), o afecțiune caracterizată prin miniaturizarea progresivă a foliculilor piloși sub influența dihidrotestosteronului la indivizii predispuși genetic.
• androgenie — Termen științific specializat ce desemnează prezența, dezvoltarea sau manifestarea caracterelor fizice și constituționale masculine la un individ, indiferent de sexul său biologic. În context sociologic sau antropologic rar, conceptul descrie starea de dominanță structurală a elementelor masculine sau a influențelor hormonale androgenice în evoluția fenotipică a unei populații.