#hipersensibilitate

• alergen — O substanță de natură organică sau anorganică (antigen) capabilă să provoace o reacție de hipersensibilitate sau un răspuns imunitar exagerat (alergie) la organismele sensibilizate în prealabil. Printre cei mai răspândiți alergeni se numără polenul, acarienii din praf, mucegaiurile, anumite alimente (arahide, lapte, crustacee), unele medicamente ori veninul de insecte.
• alergic — 1. Care aparține alergiei, privitor la alergie sau provocat de aceasta; caracterizat printr-o reacție de hipersensibilitate a sistemului imunitar la contactul cu un alergen. 2. (Substantivat) Persoană care suferă de o alergie, prezentând o sensibilitate imunologică exagerată la anumite substanțe din mediu ori alimente. 3. (Colocvial) Manifestând o aversiune, respingere puternică sau intoleranță profundă față de o situație, o persoană ori un concept.
• alergidă — Erupție cutanată secundară, de natură alergică sau inflamatorie, apărută pe piele ca răspuns imun la distanță față de un focar infecțios primar (bacterian, fungic ori parazitar) din organism, fără ca agentul patogen original să fie prezent în leziunile dermatologice secundare. Din punct de vedere structural, alergidele (cum sunt micidele sau tuberculidele) reflectă o reacție de hipersensibilitate dermo-epidermică mediată celular.
• alergie — Stare de hipersensibilitate patologică a sistemului imunitar, dobândită prin contactul repetat cu anumite substanțe exogene (alergeni) care în mod normal sunt inofensive pentru majoritatea oamenilor. Din punct de vedere structural și molecular, reacția implică eliberarea masivă de histamină și alți mediatori inflamatori, manifestându-se clinic prin simptome respiratorii, cutanate, digestive sau vasculare.
• anafilactic — Referitor la anafilaxie; care declanșează, însoțește sau caracterizează o reacție alergică acută, sistemică și potențial letală, declanșată structural prin eliberarea masivă și bruscă de mediatori chimici (precum histamina) din mastocite și bazofile în urma unui conflict imunologic de tip antigen-anticorp. În sens clinic, definește manifestări grave caracterizate prin prăbușirea tensiunii arteriale și asfixie.
• autoemoționare — Acțiunea de a se autoemoționa și rezultatul ei; proces psihic de generare autonomă a unei stări emotive prin autosugestie ori procese imaginative intense, manifestat adesea prin modificări ale ritmului cardiac și stări de hipersensibilitate.