#haz

• abataj — Locul de muncă dintr-o mină unde se extrag mineralele utile sau operațiunea de sacrificare a animalelor într-un abator. În medicina muncii, abatajul minier este intens studiat din cauza riscului major de pneumoconize (silicoză, antracoză) indus de inhalarea prafului industrial, iar în igiena publică, abatajul zootehnic implică reglementări stricte pentru prevenirea contaminării bacteriene a cărnii și controlul zoonozelor.
• abator — Unitate industrială specializată, dotată cu instalații adecvate pentru sacrificarea animalelor, prelucrarea cărnii și controlul veterinar al carcaselor. În igiena publică și epidemiologie, abatorul reprezintă un punct critic de control sanitar, fiind reglementat strict pentru prevenirea epidemiilor de trichineloză, salmoneloză, antrax sau encefalopatie spongiformă bovină (boala vacii nebune) și pentru eliminarea deșeurilor biologice.
• abhaz — Persoană care face parte din populația de bază a Abhaziei sau care este originară de acolo; ca adjectiv, desemnează tot ceea ce aparține acestei regiuni sau culturii sale. În studiile globale de gerontologie și antropologie medicală din secolul al XX-lea, populația abhază a devenit un subiect major de cercetare datorită indicelui neobișnuit de ridicat de longevitate activă, cercetătorii analizând dieta locală, factorii genetici și stilul de viață rural pentru a înțelege secretele îmbătrânirii celulare încetinite.
• abhază — Limba vorbită de abhazi, făcând parte din familia limbilor caucaziene de nord-vest; ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a cuvântului 'abhaz'. În neuropsihologie și patologia limbajului (afaziologie), structura gramaticală extrem de complexă a limbii abhaze (caracterizată printr-un sistem uriaș de consoane și o structură verbală polisintetică) a servit drept model clinic pentru studierea modului în care creierul uman procesează sunetele dificile după traume cerebrale sau accidente vasculare.
• Abhazia — Regiune geografică situată pe coasta estică a Mării Negre și în versantul sudic al Caucazului Mare. În domeniul balneoclimatologiei și al istoriei medicale est-europene, Abhazia este recunoscută pe plan internațional ca o zonă climaterică terapeutică de prim rang, faimoasă pentru sanatoriile sale din Gagra sau Suhumi, destinate recuperării pacienților cu afecțiuni respiratorii cronice, tuberculoză pulmonară și boli cardiovasculare datorită aerului ionizat montan-marin.
• aeraj — Totalitatea lucrărilor, instalațiilor și metodelor tehnice utilizate pentru asigurarea circulației constante a unui flux de aer curat în lucrările miniere subterane, tuneluri sau clădiri industriale; primenire continuă a atmosferei dintr-un spațiu închis cu scopul de a dilua și evacua gazele nocive, explosive ori praful toxic parazitar.
• aisberg — Masă uriașă de gheață desprinsă structural dintr-un ghețar polar sau dintr-o platformă de gheață continentală, care plutește în derivă pe suprafața oceanelor, fiind purtată de curenții marini. Din punct de vedere fizic, se caracterizează prin faptul că doar o mică parte din volumul său total (aproximativ zece la sută) este vizibilă la suprafața apei, masa microscopică și masivă fiind imersată, ceea ce reprezintă un pericol major pentru navigația maritimă globală.
• alandala — În dezordine, fără nicio noimă, fără socoteală, la întâmplare, de-a valma; mod de acțiune sau aranjare caracterizat prin haos structural, confuzie totală și lipsă evidentă de organizare, planificare ori logică. În limbajul curent și în proza satirică, termenul descrie fie modul neglijent în care sunt aranjate obiectele într-un spațiu, fie felul incoerent în care o persoană își exprimă gândurile sau își coordonează mișcările.
• Aldrin — Nume de familie de origine germanică sau anglo-saxonă, celebru datorită astronautului american Buzz Aldrin (n. 1930), al doilea om care a pășit pe Lună în timpul misiunii Apollo 11. În industria chimică și ecotoxicologie, termenul scris cu literă mică (aldrin) desemnează un insecticid organoclorurat extrem de toxic, interzis la nivel global prin Convenția de la Stockholm din cauza remanentei structurale mari în mediu.
• aleam — Termen extrem de rar sau variantă lexicografică veche ce face trimitere, în anumite contexte dialectale, la o stare de nesiguranță, risc sau hazard, derivată pe filieră cultă din rădăcina latină 'alea' (joc de noroc, zar). În alte surse etnografice izolate, cuvântul a fost consemnat ca o alterare fonetică regională pentru diverse unelte sau elemente de uz gospodăresc arhaic.
• aleat — 1. Care depinde de hazard, de un eveniment viitor și incert; supus întâmplării sau riscului probabilistic. 2. În terminologia juridică, se referă la un element de imprevizibilitate structurală sau un risc asumat voluntar în cadrul unui contract (contract aleatoriu), unde întinderea obligațiilor părților nu este cunoscută cu exactitate în momentul semnării.
• aleatorism — Curent cultural, tehnică de compoziție sau doctrină estetică apărută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, caracterizată prin introducerea deliberată a hazardului, a imprevizibilului și a libertății de alegere în procesul de creație ori de interpretare. În muzică și artele vizuale, acest fenomen structural permite interpretului sau publicului să modifice ordinea secțiunilor ori să improvizeze pe baza unor scheme deschise.
• aleatoriu — Care depinde de un eveniment viitor și nesigur, determinat de hazard sau supus legilor probabilității; imprevizibil, întâmplător. În informatică și matematică, descrie un proces, o variabilă sau o secvență numerică unde fiecare rezultat are o șansă egală de a fi selectat, neexistând un tipar ori o ordine predeterminată.
• ales bules — O expresie populară și argotică utilizată pentru a descrie o selecție făcută la întâmplare, în mod arbitrar sau după criterii superficiale și ad-hoc, lipsită de o analiză riguroasă ori de o metodologie obiectivă. În sens contextual, sugerează o alegere pripită sau un sortiment eterogen de elemente adunate fără o logică structurală clară.
• Alhazen — Numele latinizat al marelui savant, fizician, matematician și astronom persano-arab Ḥasan Ibn al-Haytham (cca. 965–1040), considerat părintele opticii moderne și al metodei științifice experimentale. Prin tratatul său fundamental, 'Kitab al-Manazir' (Cartea de Optică), Alhazen a revoluționat înțelegerea procesului vizual, demonstrând că lumina se reflectă de la obiecte către ochi (teoria intromisiunii), a explicat funcționarea camerei obscure și a pus bazele geometrice ale reflecției pe suprafețe sferice și parabolice (problema lui Alhazen).
• Almohazi — Membrii unei dinastii și mișcări religioase berbere musulmane (Al-Muwaḥḥidūn, însemnând 'monoteiștii' sau 'unitarienii') fondată în secolul al XII-lea de Ibn Tumart; aceștia au pus bazele unui imperiu vast ce a dominat întregul Magreb și sudul Peninsulei Iberice, înlocuind dinastia almoravizilor și impunând o doctrină strictă axată pe unitatea absolută a lui Dumnezeu.
• alun — Arbust foios indigen din familia Betulaceae (Corylus avellana), înalt de până la 5-6 metri, cu tulpini ramificate de la bază, frunze subrotunde, dințate și flori unisexuate (amenți masculi și flori femele reduse); produce fructe comestibile de tip achenă (alune), globuloase sau ovoide, învelite parțial într-uniciul foliar franjurat.
• alun-turcesc — Specie de arbore mare, foios, din familia Betulaceae (Corylus colurna), originară din sud-estul Europei și Asia Mică; spre deosebire de alunul comun, crește sub formă de arbore cu trunchi drept și coroană piramidală, atingând înălțimi de până la 20-25 de metri, având o scoarță plutană, ritidom fisurat și fructe grupate, învelite într-un involucru profund divizat, cu lobi fimbriați și recurbate.
• aluna — Forma articulată hotărât a substantivului feminin 'alună' (fructul alunului, o achenă comestibilă cu coajă lemnoasă, tare). Alternativ, funcționează ca persoana a III-a singular a timpului perfect simplu sau ca participiu/adjectiv trunchiat în graiuri populare pentru verbul 'a aluna' (a aluneca).
• alună-turcească — Fructul alunului turcesc (Corylus colurna); o nuculă sau achenă comestibilă, globuloasă și ușor turtită, cu coaja lemnoasă extrem de groasă și tare, protejată de un înveliș (involucru) cărnos, profund franjurat și strâns lipit, recunoscută pentru aroma sa intensă de nucă.