#gustare
- acadea — Un produs savuros de cofetărie, de formă sferică, discoidală sau spiralată, obținut prin fierberea și solidificarea zahărului granulat ori a siropului de glucoză, îmbogățit cu arome variate și coloranți alimentari. Elementul său structural definitoriu este bețișorul rigid (din lemn, plastic sau hârtie presată) pe care este fixat, conceput special pentru a facilita consumul curat și prelungit. Dincolo de rolul său culinar, acadeaua reprezintă un simbol universal al copilăriei, nostalgiei și culturii pop, regăsindu-se în nenumărate expresii artistice și tradiții festive.
- angiostenoză — Îngustare patologică, permanentă sau tranzitorie, a lumenului unui vas de sânge (arteră ori venă) sau a unui trunchi limfatic major. Acest fenomen structural, provocat cel mai adesea de depunerea plăcilor de aterom, procese inflamatorii cronice (vasculite) sau spasme musculare binedefinite, reduce semnificativ volumul de sânge circulant, provocând ischemie în țesuturile din aval și necesitând corecție prin angioplastie sau chirurgie bypass.
- aperitiv — Băutură alcoolică sau preparat culinar de dimensiuni reduse (gustare) servit înainte de o masă principală cu scopul de a stimula apetitul și secreția sucurilor gastrice. Ca adjectiv, descrie un medicament, o substanță sau o plantă medicinală care deschide pofta de mâncare.
- aprânz — Termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități rurale din spațiul românesc pentru a desemna o masă luată înainte de prânzul principal, echivalentă cu o gustare de dimineață sau un mic dejun mai consistent. Acest obicei structural legat de organizarea zilei de muncă la câmp servea la asigurarea energiei necesare țăranilor înaintea arșiței mari a amiezii.
- aprînz — Variantă grafică veche (utilizând litera î din i conform normelor ortografice anterioare) pentru regionalismul 'aprânz'; masă luată înainte de prânzul principal, echivalentă cu o gustare de dimineață sau un mic dejun mai consistent consumat de țărani înaintea arșiței amiezii.
- arteriostenoză — Îngustare patologică, congenitală sau dobândită, a lumenului unei artere, determinată structural de depunerea de plăci de aterom, procese inflamatorii (vasculite) sau spasme musculare prelungite. Acest fenomen reduce debitul sanguin regional, provocând ischemia țesuturilor irigate și crescând semnificativ riscul de necroză sau infarct în teritoriul afectat.