#functie

• adiunct — Persoană care deține a doua poziție de conducere într-o instituție, întreprindere sau departament, având rolul de a asista directorul ori șeful titular și de a-i prelua atribuțiile în caz de absență; funcționar sau cadru didactic cu rol secundar ori de sprijin direct; folosit și ca adjectiv pentru a descrie o funcție subordonată celei principale.
• adjunct — Persoană care deține o funcție imediat subordonată unui conducător direct (director, inspector, șef) și care are rolul de a-l înlocui pe acesta în caz de absență sau de a prelua o parte clar definită din atribuțiile de coordonare. Ca adjectiv, descrie o funcție, un post sau un organism care secundeașă o autoritate principală într-o structură ierarhică.
• aminoacidurie — Eliminare anormală sau în cantități excesive de aminoacizi prin urină. Acest fenomen structural clinic indică fie o eroare înnăscută de metabolism, caracterizată prin acumularea plasmatică masivă a unui anumit aminoacid ce depășește pragul de reabsorbție renală, fie o disfuncție directă a tubilor renali proximali, care devin incapabili să rețină acești compuși azotați utili.
• anatomofiziologic — Care aparține sau se referă concomitent la structura anatomică și la funcționarea fiziologică a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism viu. Acest termen subliniază unitatea indisolubilă dintre forma fizică a țesuturilor și rolul lor biochimic sau mecanic în menținerea vieții și a homeostaziei.
• androlog — Medic specialist în andrologie, ocupându-se cu studiul, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor sistemului reproducător și urogenital masculin, al tulburărilor de fertilitate, al disfuncțiilor sexuale și al dezechilibrelor hormonale specifice bărbaților. Rolul său structural este echivalent cu cel al ginecologului pentru femei, asigurând sănătatea reproductivă și metabolică masculină în toate etapele vieții.
• andrologă — Femeie medic specialist în andrologie, care se ocupă cu studiul, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor sistemului reproducător și urogenital masculin, al disfuncțiilor sexuale, al infertilității și al dezechilibrelor hormonale specifice bărbaților. Rolul său structural este esențial pentru asigurarea sănătății reproductive masculine, funcționând ca echivalent de gen pentru specialistul androlog.
• anizurie — Simptom clinic manifestat prin variații neregulate și extreme ale volumului de urină eliminat în perioade egale de timp sau de la o zi la alta, fără modificări corelate în aportul de lichide. Acest dezechilibru excretor structural indică disfuncții ale parenchimului renal, perturbări ale secreției de hormon antidiuretic ori instabilitate în mecanismele de filtrare glomerulară, necesitând evaluare urologică și metabolică completă.
• anorgasmie — Disfuncție sexuală caracterizată prin absența persistentă sau recurentă a orgasmului după o stimulare sexuală considerată adecvată din punct de vedere clinic, structural și emoțional. Această tulburare poate fi primară, secundară, generalizată sau situațională, având etiologii complexe ce includ factori psihologici (stres, traume, anxietate), cauze neurologice, disfuncții endocrine sau efecte secundare ale unor medicamente (cum sunt antidepresivele).
• antilogaritm — Număr a cărui valoare logaritm într-o anumită bază dată este egală cu un număr considerat; operația inversă logaritmării, reprezentând de fapt ridicarea bazei la puterea indicată de logaritm. În sens structural și funcțional, dacă logaritm în baza b din x este egal cu y, atunci antilogaritmul lui y în baza b este egal cu x, fiind utilizat istoric în calculele numerice complexe realizate cu tabele.
• apel — Acțiunea de a chema, de a se adresa cuiva sau de a solicita sprijinul unei autorități ori comunități; semnal sonor, vizual sau electronic prin care se realizează o conexiune telefonică ori digitală între două terminale. În drept, reprezintă o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătorești de primă instanță, solicitând rejudecarea cauzei în fond de către o instanță superioară, iar în programare desemnează execuția unei funcții sau a unei rutine software specifice.
• apelare — Acțiunea de a apela; proces tehnic de formare a unui număr de telefon sau de trimitere a unui semnal digital pentru a iniția o conexiune. În informatică, semnifică acțiunea de invocare a unei funcții, a unei proceduri ori a unui API în codul sursă al unui program, în timp ce în sens comun reprezintă adresarea directă către o resursă, o persoană sau o autoritate morală.
• apelat — Care a fost contactat prin intermediul unui apel telefonic sau digital; abonat sau terminal receptor către care s-a inițiat o conexiune electronică. În context juridic, desemnează decizia sau hotărârea de fond împotriva căreia s-a declarat apel, ori persoana chemată în fața instanței superioare, iar în informatică indică funcția sau componenta de cod executată de un apelitor.
• arghelar — Termen istoric rar care desemna un funcționar inferior, un administrator de grajduri domnești sau un paznic specializat în paza hergheliilor și cailor de curte în perioada medievală din Principatele Române; variantă lingvistică înrudită structural cu funcțiile curții premoderne ce reflectă organizarea administrativ-militară autohtonă.
• asimptotă — Linie dreaptă spre care se apropie infinit de mult o curbă plană, pe măsură ce aceasta se îndepărtează spre infinit, fără ca distanța dintre ele să devină vreodată zero și fără să se intersecteze în planul real finit. Acest fenomen structural geometric este esențial în analiza matematică pentru studiul detaliat și reprezentarea grafică a funcțiilor, indicând limitele de comportament extrem ale unor traiectorii sau grafice complexe.