#fonta
- afinaj — Procedeu tehnologic sau ansamblu de operații fizico-chimice executate într-o instalație industrială cu scopul de a elimina impuritățile dintr-un metal brut, dintr-un aliaj sau dintr-o masă de sticlă topită; afinare. Termenul se folosește adesea în siderurgie pentru a desemna transformarea fontei în oțel prin reducerea conținutului de carbon, sulf și fosfor în convertoare specializate.
- antecreuzet — Bazin de recepție sau compartiment refractar exterior situat în fața gurii de evacuare a unui cubilou ori a unui cuptor înalt de topire, servind la colectarea temporară, omogenizarea și menținerea temperaturii fontei lichide sau a metalului topit înainte de turnarea propriu-zisă în forme. Acest element structural optimizează procesul de elaborare a metalelor, permițând separarea zgurii reziduale mai ușoare la suprafață.
- asezonat — Care a fost îmbogățit cu mirodenii, condimente, sare ori ierburi aromatice pentru a-i îmbunătăți, rafina sau intensifica gustul; condimentat. La nivel tehnic sau industrial, se poate referi la un material ori produs (cum ar fi lemnul sau fonta) supus unui proces controlat de maturare, uscare ori tratare structurală pentru a atinge caracteristicile optime de utilizare.
- aspidistra — Denumire populară și științifică pentru o plantă erbacee perenă decorativă, originară din pădurile umbroase ale Asiei de Est, cultivată frecvent ca plantă de apartament datorită rezistenței sale excepționale la condiții adverse; se caracterizează prin frunze mari, lanceolate, de un verde închis, lucioase, care cresc direct dintr-un rizom subteran, fiind cunoscută și sub numele metaforic de 'planta de fontă' datorită capacității de a supraviețui în spații cu lumină slabă, aer uscat sau fluctuații mari de temperatură.
- Aspidistra elatior — Denumirea științifică a aspidistrei, o plantă erbacee perenă din familia Asparagaceae, originară din pădurile umbroase ale Japoniei și Taiwanului; este cultivată la nivel global ca plantă decorativă de interior, fiind faimoasă pentru rezistența ei legendară la neglijare, lumină slabă, praf și variații mari de temperatură, motiv pentru care este numită popular 'planta de fontă'.
- austenită — Constituent structural al oțelurilor și fontelor, reprezentând o soluție solidă interstițială de carbon (sau alte elemente de aliere) în fierul cu rețea cristalină cubică cu fețe centrate (fier-gama). Este stabilă în mod natural la temperaturi ridicate, însă poate fi menținută la temperatura camerei în oțelurile înalt aliate (oțeluri austenitice), fiind caracterizată prin plasticitate excelentă, rezistență ridicată la coroziune și proprietăți nemagnetice.