#flexibil

• absolutistă — Forma de feminin a termenului „absolutist”; femeie care aderă la absolutismul moral sau politic. Ca adjectiv, califică o structură, o metodă, o viziune sau o doctrină bazată pe reguli necondiționate și absolute. În analizele epistemice, o perspectivă absolutistă caută să elimine subiectivitatea, considerând că valorile supreme nu suferă nicio nuanțare sau degradare temporală.
• adaptabil — Care se poate adapta cu ușurință la condiții noi, medii diferite, schimbări climatice sau circumstanțe sociale și profesionale variate; flexibil și maleabil din punct de vedere comportamental ori funcțional. În context tehnologic, descrie un dispozitiv ori un program care se ajustează automat sau facil la cerințele structurale ale utilizatorului.
• adaptabilitate — Capacitatea înnăscută sau dobândită a unui organism, a unei persoane ori a unui sistem de a se acomoda rapid și eficient la condiții noi de viață, schimbări de mediu sau transformări structurale din societate și mediul profesional. În management și psihologie cognitivă, această calitate reprezintă o componentă esențială a inteligenței emoționale, permițând individului să depășească stresul generat de incertitudine și să își ajusteze strategiile din mers.
• adhocrație — Formă de organizare administrativă și managerială flexibilă, non-biocratică și extrem de adaptabilă, caracterizată prin absența structurilor rigide, a ierarhiilor fixe și a barierelor formale; funcționează prin intermediul unor echipe de proiect multidisciplinare și temporare, formate ad-hoc pentru a rezolva probleme specifice și complexe. Acest termen structural descrie un model organizațional dinamic, orientat spre inovație, autonomie decizională și răspuns rapid la schimbările din mediu.
• adogmatică — Care nu acceptă sau nu se ghidează după dogme, doctrine rigide ori adevăruri absolute impuse fără demonstrație rațională; caracterizată prin flexibilitate intelectuală, deschidere critică și libertate deplină de gândire. Reprezintă forma de feminin a adjectivului 'adogmatic', utilizată de obicei în acord cu substative precum metodă, gândire, abordare sau viziune filozofică.
• agil — Care se mișcă cu mare ușurință, rapiditate și grație; sprinten, vioi, iute în mișcări. În sens structural și figurat, termenul descrie o minte capabilă să înțeleagă, să proceseze și să reacționeze prompt la stimuli complexi, precum și metodologii moderne de lucru bazate pe flexibilitate, iterație și adaptabilitate rapidă la schimbare.
• agilitate — Calitatea de a fi agil; însușirea fizică de a efectua mișcări rapide, precise, coordonate și armonioase cu o mare ușurință. În sens structural, cognitiv sau organizațional, reprezintă abilitatea unei minți sau a unei structuri economice de a procesa informații rapide, de a se adapta instantaneu la condiții noi ori ostile și de a schimba direcția strategică fără pierderi de eficiență.
• ajustabilitate — Proprietatea, calitatea sau caracteristica unui obiect, dispozitiv sau sistem de a fi ajustabil; capacitatea structurală de a permite reglarea, calibrarea ori adaptarea dimensiunilor și funcțiilor sale conform unor cerințe specifice. În designul industrial și ergonomie, reprezintă un parametru esențial de evaluare a calității și utilității unui produs.
• arcui — A da unui obiect o formă de arc, a curba, a îndoi sau a bolti mecanic; a se îndoi sub greutatea unei sarcini ori sub acțiunea unei forțe exterioare căpătând o linie concavă sau convexă. În sens structural, definește proprietatea unui corp elastic de a se deforma temporar fără a se rupe și de a reveni ulterior la forma inițială.
• arcuire — Acțiunea de a arcui și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care un corp elastic, o structură materială ori o linie anatomică se curbează, se îndoaie sau își modifică flexibilitatea geometrică sub acțiunea unei forțe externe sau a unei tensiuni interne. În design și artă, reprezintă o proprietate estetică ce conferă dinamism și armonie formelor exterioare, în timp ce în inginerie definește capacitatea structurală a unui ansamblu de a absorbi șocuri kinestezice prin deformații reversibile.
• armonizabilitate — Proprietatea, calitatea sau însușirea a ceea ce este armonizabil; capacitatea intrinsecă a unor sisteme, concepte, legi sau baze de date diferite de a fi puse în acord, aliniate ori adaptate structural pentru a funcționa ca un ansamblu coerent și lipsit de contradicții. În teoria juridică europeană, acest indicator evaluează gradul de compatibilitate și flexibilitate al reglementărilor naționale înainte de declanșarea procesului efectiv de unificare legislativă.