#expresii

• aduce — A deplasa un obiect sau o persoană dintr-un loc spre locul unde se află vorbitorul; a transporta, a livra. Într-un sens larg și abstract, verbul semnifică a cauza, a genera, a produce un efect, o stare sufletească, un profit sau o consecință directă. De asemenea, se utilizează reflexiv ('a se aduce') în diverse structuri idiomatice sau pentru a exprima acțiunea de a-și aminti ori a semăna fizic cu cineva.
• aerlea — În mod ușuratic, fără rost, fără țintă sau fără nicio ocupație serioasă; în vânt sau în neștire. Utilizat adesea în expresii populare legate de pierderea timpului sau de acțiuni făcute la întâmplare, termenul provine din evoluția expresiei „a fi în aer” sau „a vorbi în aer”, sugerând lipsa de stabilitate, de concentrare sau de responsabilitate.
• alcoolo — Termen argotic și trunchiat, împrumutat parțial din jargonul urban, folosit pentru a desemna o persoană dependentă de băuturi alcoolice sau o situație/mediu dominat de consumul de alcool. Este utilizat adesea în mod ironic sau disprețuitor în conversațiile informale pentru a eticheta rapid un comportament marcat de ebrietate recurentă.
• Alea iacta est — O faimoasă expresie latină tradusă literal prin 'zarul a fost aruncat', atribuită istoric de Suetoniu lui Iulius Cezar în momentul trecerii râului Rubicon în anul 49 î.Hr. Această acțiune simbolică a marcat declanșarea războiului civil împotriva Senatului roman, iar maxima este utilizată universal în prezent pentru a descrie o decizie ireversibilă, un punct de cotitură major de unde nu mai există cale de întoarcere.
• ananghie — Stare de mare strâmtoare, nevoie, lipsă materială acută sau dificultate extremă în care se află o persoană, o comunitate ori o instituție la un moment dat. În sens contextual extins, termenul descrie o situație critică, un impas financiar ori o încurcătură majoră din care se poate ieși doar cu eforturi deosebite sau cu ajutor extern, fiind utilizat frecvent în limba română în expresii legate de momentele de cumpănă ale vieții.
• anch'io son pittore! — Expresie de origine italiană însemnând 'Și eu sunt pictor!', atribuită tradițional pictorului Antonio da Correggio în fața tabloului 'Sfânta Cecilia' de Rafael. În sens larg și metaforic, este utilizată pentru a exprima entuziasmul, mândria sau ambiția cuiva de a aparține aceleiași bresle sau de a se ridica la valoarea unor maeștri consacrați dintr-un domeniu cultural, artistic ori profesional.
• anch'io sono pittore — Variantă literală și modernizată a faimoasei expresii italiene 'anch'io son pittore!' ('Și eu sunt pictor!'). Este utilizată în contexte culturale pentru a exprima ambiția, mândria legitimă sau conștientizarea bruscă a propriului talent de către un creator în momentul în care își compară opera cu cea a unui maestru consacrat pe care îl admiră.
• Apa Sîmbetei — Râu mitic de factură escatologică și de sorginte precreștină prezent în folclorul și credințele populare românești, considerat hotarul spiritual care înconjoară Pământul de șapte ori și face legătura dintre lumea celor vii și Lumea Cealaltă (Iadul sau Raiul Blajinilor). Potrivit superstițiilor, acest curs de apă izvorăște de sub rădăcinile Arborelui Lumii și se varsă direct în Sorbul Pământului, fiind caracterizat prin ape clocotitoare sau tumultuoase imposibil de trecut de către cei vii.
• aparență — Aspect exterior, formă superficială sau impresie primă sub care se prezintă o persoană, un obiect ori o situație, care de multe ori nu corespunde cu esența structurală sau cu adevărul ascuns din spatele ei; iluzie vizuală ori morală ce poate induce în eroare un observator neatenți.
• Aperto libro — Locuțiune din limba latină (tradusă literal „cu cartea deschisă”) utilizată în mediul academic sau literar pentru a descrie acțiunea de a traduce, a interpreta, a citi sau a analiza un text pe loc, direct la prima vedere, fără o pregătire, studiu prealabil sau consultare a dicționarelor.
• aplauz — Formă singulară variantă, parțial asimilată în limbajul cotidian, utilizată pentru a desemna un singur act de manifestare a aprobării sau o singură izbucnire sonoră din palme; deși normele academice moderne consacrate consideră pluralul 'aplauze' drept forma de bază utilizată colectiv, forma de singular 'aplauz' este întâlnită frecvent în jargonul teatral, de televiziune sau în expresii fixe pentru a solicita reacția imediată a publicului.
• aprozopie — Formă rarisimă sau alterare terminologică în neuropsihologie utilizată ca variantă pentru aprosodie sau agnozire facială afectivă; incapacitatea patologică de a recunoaște și interpreta nuanțele emoționale, mimica sau expresiile faciale ale interlocutorilor, cauzată de obicei de disfuncții structurale la nivelul emisferei cerebrale drepte.
• apuca — A prinde, a înșfăca sau a lua strâns în mână un obiect ori o persoană; a surprinde pe cineva într-o anumită stare sau într-un anumit moment; a începe cu energie o activitate sau a porni pe un anumit drum; a trăi ori a apucat să vadă o anumită epocă sau un eveniment istoric. La nivel reflexiv, indică declanșarea bruscă a unei stări emoționale, a unei boli sau începerea sistematică a unei munci.
• ardească — Forma de persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent pentru verbul 'a arde'; exprimă dorința, posibilitatea, necesitatea sau imperativul ca un obiect structural, un material sau o entitate să sufere un proces de combustie ori oxidare termică. În sens figurat și literar, este utilizat frecvent în formule de blestem popular, urări arhaice sau expresii dinamice ce denotă o pasiune intensă, o suferință interioară profundă ori o mistuire spirituală.
• arse — Formă de plural (feminin și neutru) a adjectivului 'ars'; care a suferit acțiunea focului, a căldurii excesive sau a unor substanțe chimice corozive, prezentând urme de combustie, carbonizare sau degradare termică. În sens figurat, descrie persoane profund afectate de pasiuni intense, păgubite în mod repetat de destin ori lipsite complet de resurse financiare.
• aruncătură — Acțiunea fizică de a arunca un obiect și rezultatul ei direct; distanța maximă sau spațiul geometric parcurs de un corp propulsat în aer prin forță musculară ori mecanică. În sens figurat, este folosit frecvent în expresii populare pentru a exprima o distanță spațială foarte mică, o proximitate imediată sau o evaluare rapidă, comparabilă cu efortul minim necesar unei singure lansări de obiect.
• asinus — Denumirea științifică în limba latină pentru măgar sau asin (Equus asinus), mamifer domestic din familia ecvidelor; utilizat pe scară largă în taxonomia zoologică de mare precizie. În sens cultural și literar, termenul apare în expresii latine celebre sau în tratate vechi medievale pentru a portretiza trăsăturile animalului sau pentru a face referire la ignoranță ori încăpățânare structurală.
• avanti — Exclamație utilizată pentru a îndemna la acțiune, la înaintare, la progres sau la continuarea unui efort început; înainte!, curaj!. Deși este un împrumut direct din limba italiană, cuvântul este integrat uneori ca element stilistic în discursul literar, jurnalistic ori sportiv pentru a exprima entuziasmul sau elanul colectiv.
• azvârli — A arunca ceva sau pe cineva cu putere, cu o mișcare bruscă și violentă, la o distanță considerabilă; a proiecta în spațiu cu o forță impulsivă. În sens reflexiv, se referă la acțiunea de a se arunca sau a se repezi cu avânt într-o direcție, într-un mod impetuos, adesea sugerând o descătușare de energie fizică sau emoțională.
• azvârlitură — Distanța până la care poate fi aruncat un obiect cu mâna sau printr-un mijloc mecanic simplu; lungimea unei aruncări puternice. În sens figurat, este utilizat exclusiv în limbajul popular sau colocvial pentru a descrie o distanță spațială foarte mică, un loc extrem de apropiat sau ușor accesibil.