#etil

• acta sanctorum — Denumire atribuită unor vaste colecții documentare și biografice de studii critice bazate pe viețile, actele martirice și miracolele sfinților creștini, ordonate structural după calendarul liturgic. În sens strict istoric, se referă la uriașa operă hagiografică începută în secolul al XVII-lea de către erudiții iezuiți belgieni numiți bolandiști, care a pus bazele analizei documentare moderne a textelor religioase vechi.
• akmeistă — Femeie care este poetă, scriitoare sau adepta directă a principiilor estetice ale akmeismului; ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular a adjectivului 'akmeist', definind o poezie, o viziune artistică ori o operă literară realizată cu o claritate structurală desăvârșită și un meșteșug formal riguros. În istoria universală a literaturii, această titulatură este indisolubil legată de personalitatea monumentală a Annei Ahmatova, care a transpus idealurile curentului în versuri de o intensitate emoțională profundă, dar controlate cu o precizie geometrică și o sobrietate neoclasică impecabilă.
• alchil — Nume generic dat radicalilor hidrocarburați monovalenți, saturați și aciclici, obținuți teoretic prin îndepărtarea unui atom de hidrogen dintr-un alcan. Au formula moleculară generală CnH2n+1 și sunt denumiți structural prin înlocuirea sufixului „-an” al alcanului corespunzător cu sufixul „-il” (de exemplu: metil, etil, propil, butil), fiind componente fundamentale în sinteza compușilor organici.
• alchină — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură triplă covalentă carbon-carbon (-C≡C-) și au formula moleculară generală CnH2n-2. Alchinele (numite istoric și acetilene) sunt compuși cu o reactivitate chimică foarte mare, participând ușor la reacții de adiție și polimerizare, având aplicații industriale majore ca materii prime în sinteza organică.
• alcohol — Compus organic care conține una sau mai multe grupări hidroxil (-OH) legate de un atom de carbon saturat. În limbajul curent, termenul desemnează etanolul sau alcoolul etilic, o substanță lichidă, volatilă și inflamabilă, obținută prin fermentarea zaharurilor sau prin sinteză chimică, fiind componentul activ din băuturile îmbătătoare și un solvent esențial în industrie și farmacie.
• alcoholism — Stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă, perturbări metabolice severe, degradare progresivă a personalității, alterarea funcțiilor cognitive și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos central.
• alcoolemie — Concentrația de alcool pur (etanol) prezentă în sângele unei persoane, exprimată de obicei în grame de alcool la litru de sânge (g/l) sau în miligrame. Reprezintă un indicator toxicologic fundamental utilizat în medicina legală și de către organele de poliție pentru a evalua gradul de intoxicație și capacitatea psiho-motorie a unui individ.
• alcoolism — Forma ortografică standard în limba română pentru alcoholism; stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Această afecțiune se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă față de etanol, ducând la alterări metabolice, degradarea progresivă a personalității și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos.
• alcoolizm — Formă grafică incorectă sau variantă fonetică regională a substantivului alcoolism (dependența cronică de alcool). Deși nu este acceptat în normele ortografice actuale (DOOM), termenul apare uneori în transcrieri colocviale, uzul său fiind strict restricționat în favoarea formei standardizate medical.
• alcoolotest — Aparat portabil sau dispozitiv electronic utilizat de organele de poliție sau în medicina muncii pentru determinarea rapidă a concentrației de alcool din aerul expirat al unei persoane. Funcționează pe baza unor senzori electrochimici sau infraroșii care analizează vaporii de etanol, oferind o estimare imediată a alcoolemiei și servind ca probă preliminară în depistarea stării de ebrietate.
• alcooltest — Formă ortografică variantă sau echivalent funcțional simplificat pentru alcoolotest ori etilotest; operațiune sau dispozitiv portabil utilizat pentru a detecta rapid prezența și concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat al unei persoane. Este folosit scară largă în controalele rutiere preventive și în medicina muncii pentru a stabili instantaneu dacă un subiect depășește limitele legale de consum.
• aminofilină — Complex stabil format din teofilină și etilendiamină în raport molar de unu la unu, utilizat pe scară largă ca medicament bronhodilatator în tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii, precum astmul bronșic și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Datorită componentei sale xantinice, inhibă fosfodiesteraza, crescând concentrația intracelulară de AMP ciclic, ceea ce determină relaxarea musculaturii netede bronșice și ameliorarea directă a crizelor de dispnee.
• anticongelant — Substanță chimică lichidă (de obicei pe bază de etilenglicol sau propilenglicol) care, adăugată în apa din sistemele de răcire ale motoarelor cu ardere internă sau ale instalațiilor industriale, coboară considerabil punctul de îngheț al acesteia și previne deteriorarea structurală a conductelor din cauza dilatării gheții; antigel. Ca adjectiv, descrie proprietatea unui compus de a împiedica solidificarea fluidelor la temperaturi scăzute.
• antigel — Lichid special (compus de regulă din etilenglicol sau propilenglicol) adăugat în apa din sistemele de răcire ale motoarelor cu ardere internă sau ale instalațiilor termice, cu scopul de a coborî punctul de îngheț al amestecului și de a preveni deteriorarea conductelor; lichid de răcire concentrat. Ca adjectiv, descrie orice substanță, tratament sau aditiv care împiedică înghețarea unui fluid.
• antinicotinic — Proprietate a unei substanțe chimice sau a unui medicament de a inhiba, bloca ori neutraliza efectele fiziologice, neurologice și toxicologice ale nicotinei în organism; antagonist farmacologic care acționează specific asupra receptorilor nicotinici pentru acetilcolină (nAChR), fiind utilizat clinic în tratamentul dependenței de tutun sau ca agent blocant neuromuscular.
• aspirină — Medicament cu acțiune analgezică, antiinflamatoare, antipiretică și antiagregant plachetară, reprezentat din punct de vedere chimic de acidul acetilsalicilic; utilizat pe scară largă la nivel mondial pentru ameliorarea durerilor ușoare și moderate, reducerea febrei, tratarea inflamațiilor și prevenirea afecțiunilor cardiovasculare (cum ar fi infarctul miocardic) prin fluidizarea sângelui.