#epuizare

• abulit — Stare tranzitorie sau cronică a unui individ care a fost adus în stadiul de totală neputință volițională, fiind complet lipsit de inițiativă, energie sau putere de decizie în urma unui șoc emoțional, a unei traume severe sau a unei epuizări extreme. Ca participiu, provine dintr-o formă verbală rară sau ipotetică utilizată în cercurile academice restrânse pentru a descrie rezultatul direct al unui proces distructiv de alienare psihică, în care personalitatea este golită de resorturile sale dinamice interne.
• adinamie — Stare de slăbiciune musculară extremă, epuizare fizică profundă și scădere severă sau pierdere completă a forței motorii organismului; această afecțiune structurală și funcțională este întâlnită ca simptom major în boli infecțioase grave, afecțiuni endocrine (cum ar fi boala Addison), stări de șoc ori malnutriție avansată. Se deosebește de oboseala obișnuită prin neputința fizică reală de a efectua chiar și mișcări elementare.
• astenia — Forma articulată hotărât a substantivului 'astenie'; reprezintă o stare patologică de oboseală cronică, epuizare intensă, scădere a forței musculare și lipsă de energie fizică sau psihică, care nu dispare după odihnă; se manifestă adesea în perioadele de tranziție sezonieră sau ca simptom secundar în cadrul unor afecțiuni infecțioase, endocrine ori neurologice.
• astenie — Stare patologică de oboseală cronică, extenuare profundă și scădere a forței musculare, însoțită de o diminuare a energiei fizice și psihice care nu dispare în urma odihnei; se manifestă ca simptom de bază în perioadele de trecere de la un anotimp la altul sau în cadrul unor afecțiuni endocrine, neurologice ori infecțioase.
• asteniere — Acțiunea de a asteyni sau a (se) asteniza și rezultatul ei; procesul fiziologic sau psihic prin care un organism este adus într-o stare de slăbiciune profundă, epuizare cronică sau pierdere a forței vitale, ca urmare a surmenajului, bolilor sau factorilor de mediu nefavorabili.
• astenizare — Acțiunea de a asteniza și rezultatul ei; procesul medical, fiziologic sau psihologic prin care un organism este adus într-o stare de epuizare, slăbiciune profundă ori pierdere a energiei vitale; surmenaj fizic sau nervos provocat de factori patologici, stres ori efort suprasolicitant.
• astenofobie — Tulburare fobică caracterizată prin frica patologică, irațională și obsesivă de slăbiciune, de epuizare fizică sau de cădere într-o stare de astenie; persoana afectată manifestă o anxietate severă față de ideea de a-și pierde energia vitală, forța musculară sau controlul asupra propriului corp din cauza oboselii.
• astenologie — Ramură teoretică sau studiu medical specializat care se ocupă cu cercetarea detaliată, clasificarea și tratarea tuturor formelor de astenie, slăbiciune organică și epuizare fizică ori psihică; investighează cauzele metabolice, endocrine sau neurologice care determină prăbușirea barierelor energetice ale corpului uman.