#eminescu

• Agafton — Prenume masculin arhaic sau nume de familie românesc de origine ecleziastică greco-bizantină (Agathon), însemnând 'cel bun', 'onest' ori 'virtuos'. Ca toponim propriu, desemnează o renumită mănăstire de maici și localitatea aferentă din județul Botoșani, România, spațiu cu o profundă încărcătură istorică, culturală și spirituală legată structural de copilăria poetului Mihai Eminescu.
• Aglae — Variantă onomastică modernă și literară a numelui propriu feminin Aglaia, derivat din limba greacă veche. În spațiul cultural românesc, este recunoscut istoric ca numele surorii mai mici a poetului național Mihai Eminescu (Aglae Eminovici), fiind utilizat frecvent în secolele al XIX-lea și al XX-lea ca simbol al eleganței și erudiției aristocratice.
• Alte măști, aceeași piesă — Citat celebru extras din poezia 'Glossă' de Mihai Eminescu, devenit o expresie proverbială folosită pentru a descrie situații, comportamente sau evenimente istorice și sociale care par noi la suprafață (prin actori sau decoruri diferite), dar care în esență rămân absolut identice, repetând aceleași tipare imutabile ale naturii umane.
• atoate — Care cuprinde, știe, stăpânește sau domină totul; atotcuprinzător, omniscient, universal. Folosit frecvent în literatura clasică și în textele religioase vechi ca element de compunere sau adjectiv de sine stătător pentru a exprima caracterul absolut al divinității ori al legilor cosmice, sugerând o forță supremă ce transcende limitele umane și cunoașterea parțială.
• atoatevăzător — Care vede, observă și percepe absolut totul în mod simultan; înzestrat cu facultatea unei viziuni universale și nelimitate. Folosit în mod tradițional ca epitet sau atribut teologic pentru a descrie omnisciența și omniprezența divinității în raport cu întreaga creație; în sens literar, figurat sau ironic, se aplică unei persoane suspicioase, hipervigilente ori autoritare (cum ar fi ochiul atoatevăzător al unei soacre sau al unui supraveghetor) căreia nu i se poate ascunde nimic.