#egoism
- anarhoindividualism — Curent de gândire în cadrul anarhismului care pune accentul pe suveranitatea absolută a individului, pe libertatea personală și pe respingerea oricărei forme de colectivism forțat, autoritate statală sau control instituțional. Spre deosebire de curentele social-anarhiste, această doctrină structurală susține că voința și conștiința individuală nu trebuie să fie subordonate niciunui grup sau decizii majoritare, promovând proprietatea privată asupra propriilor resurse și asocierile exclusiv voluntare bazate pe interes reciproc.
- Après moi le déluge — Aforism istoric celebru atribuit regelui Ludovic al XV-lea al Franței (sau favoritei sale, Madame de Pompadour), tradus literal prin 'După mine, potopul'. În sens conceptual și structural, expresia definește o atitudine de egoism extrem, iresponsabilitate civică sau indiferență totală a unui lider față de consecințele dezastruoase pe care deciziile sale actuale le vor avea asupra viitorului societății sau al succesorilor săi după plecarea sa din funcție.
- autoadmirare — Acțiunea de a se autoadmira sau rezultatul ei; admirație excesivă și adesea nejustificată față de propria persoană, înfățișare, inteligență sau realizări. În psihologia clinică, este considerată o componentă de bază a comportamentului de tip narcisic și a tulburărilor de personalitate centrate pe ego.
- autoadmirat — Care se admiră sau a fost admirat de sine însuși în mod excesiv; persoană caracterizată printr-o satisfacție exagerată față de propriile realizări, calități sau aspect fizic, manifestând adesea trăsături de vanitate sau egocentrism.
- autoadmirație — Sentiment de admirație profundă, adesea exagerată și necritică, pe care o persoană o nutrește față de sine însăși, de propriile calități, fapte sau aspect fizic; stare de mulțumire de sine excentrică ce se apropie structural de manifestările narcisismului.
- autoelogia — A-și aduce singur laude exagerate, a se flata sau a se glorifica în mod public ori privat; a trece printr-un proces discursiv de autoapreciere narcisică, adesea cu scopul de a-și impune autoritatea ori de a-și masca anumite slăbiciuni structurale de caracter.
- autoîncântare — Stare de admirație exagerată, adesea nefondată, față de propriile calități, realizări sau acțiuni; iluzionare de sine alimentată de vanitate sau narcisism. În sens psihologic, reprezintă un mecanism de autoapărare sau de compensare prin care un individ își distorsionează percepția asupra realității subiective, izolându-se într-o admirație sterilă care împiedică progresul spiritual sau intelectual autentic.