#drept public
- abroga — (Juridic) A anula, a desființa sau a scoate din vigoare o lege, un decret, o ordonanță ori un alt act normativ în mod oficial, printr-o nouă dispoziție legală de rang egal sau superior.
- abrogație — (Rar) Anulare oficială a unei legi sau a unui act normativ; variantă neologistică mai puțin frecventă pentru termenul de bază 'abrogare'.
- abrogativ — (Juridic) Care servește la abrogare; care are puterea sau efectul de a anula, de a desființa ori de a scoate din vigoare o lege sau un alt act normativ.
- administrație — Ansamblul autorităților, instituțiilor și organismelor publice ori private care asigură aplicarea legilor, gestionarea serviciilor publice și conducerea curentă a unui stat, a unei localități sau a unei întreprinderi; de asemenea, clădirea, biroul sau personalul de conducere dintr-o organizație. Reprezintă pilonul executiv și de management structural din societatea modernă.
- administrațiune — Formă învechită, livrescă și pur etimologică a substantivului 'administrație'; desemna în trecut ansamblul serviciilor publice, birourilor executive sau aparatul funcționăresc însărcinat cu conducerea treburilor statului ori ale unei instituții, fiind utilizată intensiv în legislația română din secolul al XIX-lea.
- amovibil — Care poate fi destituit, revocat sau înlocuit dintr-o funcție publică ori magistratură, nefiind inamovibil; funcționar sau judecător al cărui mandat depinde de decizia autorității numitoare. În sens tehnic sau industrial, descrie un element, o piesă de mașină ori o proteză medicală concepută structural pentru a fi demontată, detașată, îndepărtată sau reamplasată cu ușurință, fără a distruge ansamblul principal.
- amovibilitate — Caracterul, calitatea, statutul sau proprietatea a ceea ce este amovibil. În dreptul public și administrativ, definește starea unui funcționar ori magistrat de a putea fi revocat, înlocuit sau destituit din funcție prin decizie ierarhică; în inginerie și mecanică, reprezintă însușirea structurală a unei piese sau subansamblu de a putea fi detașat ori demontat cu ușurință.
- asesorat — Funcția, demnitatea sau titlul de asesor; perioada de timp în care o persoană exercită atribuțiile de magistrat asistent, judecător popular sau consilier tehnic într-o instanță judecătorească ori într-un organism administrativ. De asemenea, desemnează sediul, biroul sau corpul colectiv al acestor magistrați asistenți care sprijină activitatea unui judecător principal.
- autoreglementare — Procesul prin care o industrie, o asociație profesională sau un grup de organizații își stabilesc, monitorizează și impun propriile reguli, standarde și coduri de conduită, fără o intervenție legislativă directă din partea guvernului sau a autorităților statului. Acest mecanism juridic și etic permite adaptarea rapidă la schimbările pieței și responsabilizarea membrilor prin asumarea voluntară a bunelor practici.