#diabet

• acromaturie — Condiție clinică patologică manifestată prin emisia de urină complet incoloră sau palidă, lipsită de pigmenții urinari normali (precum urocromul și urobilina). Acest fenomen poate indica o diluție extremă în diabetul insipid, o incapacitate severă de concentrare a rinichilor în stadiile avansate de insuficiență renală sau un aport masiv și brusc de lichide.
• albuminurie — Condiție patologică manifestată prin prezența sau excreția anormală de albumină în urină, fiind un indicator clinic major al afectării sau creșterii permeabilității membranei filtrante a rinichilor (sindrom nefrotic, nefropatie diabetică ori hipertensivă).
• aleuronat — Preparat alimentar dietetic sub formă de făină grosieră sau pulbere, obținut industrial prin îmbogățirea artificială a făinii de cereale cu proteine extrase din stratul de aleuronă (gluten și fitoglobuline). Este utilizat pe scară largă în nutriția specializată și în fabricarea produselor hipoglicemiante destinate pacienților care suferă de diabet sau tulburări metabolice, datorită aportului masiv de azot și conținutului extrem de redus de carbohidrați.
• aloxan — Compus organic heterociclic derivat al pirimidinei, obținut prin oxidarea acidului uric; substanță chimică puternic hidrofilă și cristalină care prezintă o toxicitate selectivă remarcabilă asupra celulelor beta din insulele lui Langerhans (pancreas). În cercetarea medicală structurală și experimentală, este utilizat ca agent diabetogen de laborator pentru a induce diabetul zaharat experimental la animalele de experiență în scopul studierii patogenezei bolii.
• aloxanemie — Stare patologică sau anomalie biochimică caracterizată prin prezența sau acumularea de aloxan în sânge. Acest fenomen clinic structural este corelat cu perturbări severe ale metabolismului acidului uric sau cu inducerea experimentală a diabetului, indicând riscul distrugerii selective a celulelor beta pancreatice din insulele lui Langerhans din cauza stresului oxidativ sistemic.
• anadipsie — Senzație de sete intensă, excesivă și patologică, manifestată structural printr-o nevoie imperioasă și continuă de a consuma lichide; reprezintă o formă acută sau extremă de polidipsie întâlnită clinic în stări febrile severe, deshidratări masive, diabet zaharat decompensat sau după ingestia unor substanțe puternic osmotice. Acest simptom indică un dezechilibru hidro-electrolitic profund la nivelul organismului, declanșat prin stimularea centrilor osmoreceptori din hipotalamus.
• angiopatie — Termen generic utilizat în clinică pentru a desemna orice afecțiune, leziune structurală sau boală degenerativă ori inflamatorie care afectează vasele de sânge (artere, vene sau capilare) ori vasele limfatice. Acest concept structural cuprinde o gamă largă de patologii binedefinite, cum ar fi angiopatia diabetică (micro- și macroangiopatia), angiopatia hipertensivă sau angiopatia amiloidă cerebrală, având consecințe majore asupra perfuziei tisulare și funcționării organelor.
• antiinsulină — Substanță biologică, anticorp specific sau hormon (precum glucagonul ori cortizolul) care posedă o acțiune fiziologică antagonistă insulinei, blocând sau diminuând efectul acesteia de scădere a concentrației de glucoză din sânge. În sens structural, determină o creștere a glicemiei și poate contribui la apariția stării de rezistență la insulină.
• Aronia melanocarpa — Denumirea științifică a scorușului negru, un arbust foios din familia Rosaceae, nativ în estul Americii de Nord și cultivat intens în Europa pentru bacele sale sferice de un violet-negricios. Fructele sunt recunoscute la nivel mondial ca superaliment datorită celei mai mari concentrații de antioxidanți și polifenoli din rândul fructelor de pădure, având un gust proeminent de astringent și proprietăți excelente de reglare a glicemiei și a tensiunii arteriale.
• aspartam — Îndulcitor artificial intens, cu valoare energetică redusă, obținut pe cale sintetică prin combinarea a doi aminoacizi naturali: acidul aspartic și fenilalanina; utilizat pe scară largă în industria alimentară mondială ca substitut al zahărului sub codul european E951. Acest compus organic este de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zahărul brut, fiind integrat frecvent în băuturi carbogazoase dietetice, produse de cofetărie și alimente destinate persoanelor care suferă de diabet.