#demonologie

• abraxas — Cuvânt mistic, utilizat inițial de sectele gnostice (în special de Basilide) pentru a desemna divinitatea supremă sau conducătorul celor 365 de ceruri, valoarea numerică a literelor sale în greacă fiind exact 365; (prin extensie) amuletă, piatră gravată cu această emblemă talismanică reprezentând o creatură cu cap de cocoș, trup de om și picioare formate din șerpi.
• Asmodeu — Entitate demonică majoră prezentă în tradițiile iudeo-creștine, literatura apocrifă (Cartea lui Tobit) și tratatele medievale de ocultism, descris adesea ca rege al demonilor, spirit al desfrâului, al geloziei sau al distrugerii; în structura ierarhiilor infernale, el simbolizează unul dintre cele șapte păcate de moarte (luxuria) și este recunoscut ca un personaj complex ce îmbină atribute din mitologia persană veche (Aeshma Deva) cu credințele semitice.
• avestița — Forma articulată hotărât a substantivului avestiță, care în mitologia populară românească (în special în folclorul din zonele montane și din Oltenia) desemnează un duh necurat, o demonicã sau o vrăjitoare rea, adesea descrisă ca o arătare hidoasă cu părul lung și gheare de fier, care rătăcește prin păduri ori pe la răspântii; conform legendelor, această entitate malefică atacă copiii mici, le fură somnul sau provoacă boli grave lăuzelor, fiind combătută în mod tradițional prin descântece, amulete din plante aromatice și formule magice de alungare.
• avezuha — Formă de bază, nearticulată a termenului mitologic avesuha, reprezentând în credințele tradiționale din vestul României entitatea demonică feminină responsabilă de coșmarurile nocturne, deochiul pruncilor și rătăcirea drumeților prin hățișuri; utilizată cu precădere ca nucleu semantic în descântecele arhaice unde rostirea numelui avea rolul de a capta și neutraliza forța malefică a duhului. Reprezintă o relicvă lingvistică strâns legată de practicile de protecție din medicina empirică rurală.
• Baalzebub — Nume derivat dintr-o divinitate filisteană venerată inițial în orașul Ecron, tradus textual prin 'Stăpânul muștelor' sau 'Zonă a muștelor'. În evoluția textelor biblice din Vechiul și Noul Testament, termenul a fost alterat peiorativ și asimilat în cultura iudeo-creștină ca o entitate demonică majoră, fiind identificat direct ca fiind prințul demonilor, o manifestare a Satanei sau o căpetenie spirituală a forțelor întunericului (cunoscut și sub numele adaptat de Beelzebut).
• Baba-Coaja — Personaj supranatural minor din demonologia populară românească, regăsit în superstiții și sperietori folclorice regionale, adesea utilizat pentru a disciplina copiii neascultători. Reprezentată ca o bătrână hidoasă, solitară și aspră (numele sugerând o piele uscată, zbârcită sau o scoarță rigidă), această figură mitologică acționează ca un spirit punitiv de noapte, similar altor entități precum Baba-Cloandă sau muma pădurii, întrupând fricile ancestrale legate de întuneric și necunoscut.