#curtoazie

• afabilitate — Însușirea, calitatea sau virtutea de a fi afabil; politețe cordială, bunăvoință și amabilitate manifestată constant în comportament și în interacțiunile sociale. Reprezintă o caracteristică structurală a personalității deschise, care facilitează stabilirea unor relații interpersonale armonioase și armonia în cadrul comunităților.
• amabil — Care manifestă bunăvoință, politețe, curtoazie și o atitudine profund respectuoasă sau prietenoasă în raporturile cu ceilalți; trăsătură de caracter caracterizată prin disponibilitatea de a ajuta, amabilitate nativă sau dobândită și tact social. În sens structural, definește un comportament empatic menit să faciliteze interacțiunile interpersonale armonioase și să creeze un climat de încredere reciprocă.
• amabilitate — Calitatea de a fi amabil; atitudine plină de bunăvoință, curtoazie, politețe și respect manifestată față de alte persoane; comportament prevenitor sau o faptă amabilă izolată. În sens structural și psihologic, reprezintă o virtute socială esențială care facilitează coeziunea comunitară, reduce conflictele interpersonale și reflectă un nivel ridicat de inteligență emoțională.
• amenitate — Trăsătură de caracter care se manifestă prin amabilitate deosebită, politețe rafinată, curtoazie, blândețe și bunăvoință în relațiile sociale. În sens urbanistic modern sau turistic (preluat din englezescul 'amenity'), termenul poate desemna o facilitate, un element de confort sau o utilitate publică (parcuri, piscine, Wi-Fi gratuit) care sporește atractivitatea și valoarea unui spațiu rezidențial ori hotelier.
• aplecăciune — Înclinare adâncă a corpului sau a capului executată ca semn de respect, salut, stimă profundă, reverență ori supunere în fața unei persoane cu un statut deosebit. În sens abstract sau religios, reprezintă actul de venerare, umilință spirituală și deferență structurală manifestat în cadrul unui ritual sau în relațiile sociale formale.
• atențiune — Variantă livrescă, arhaică sau formală a substantivului 'atenție'; reprezintă concentrarea facultăților mintale asupra unui obiect ori fenomen sau o manifestare de deosebită curtoazie, respect și amabilitate. În limbajul juridic sau administrativ vechi, termenul era utilizat ca semnal de avertizare, fiind întâlnit și astăzi în expresii consacrate sau în stilul retoric solemn.