#coran

• Abubekr — Varianta ortografică alternativă a numelui Abu Bakr al-Siddiq, cel mai apropiat companion, socru al profetului Mahomed și primul calif de drept (632–634) din perioada califilor ortodocși (Rashidun). Guvernarea sa de scurtă durată, dar de o importanță crucială, a consolidat nucleul statului islamic prin reprimarea rebeliunilor tribale în războaiele Ridda și a inițiat procesul de colectare și transcriere a textului sacru al Coranului într-un volum unitar.
• alah — Numele propriu atribuit Divinității unice, Supreme și Absolute în religia islamică; Dumnezeu în limba arabă, considerat de credincioșii musulmani drept Creatorul universal, atotputernic și atotștiutor, care nu are parteneri, asociați sau reprezentări antropomorfe. În context teologic și lingvistic, termenul reflectă monoteismul pur și este utilizat exclusiv ca nume propriu inalienabil.
• alcoran — Variantă grafică învechită și livrească pentru Coran (sfânta scriptură a Islamului). Termenul a fost utilizat în trecut în spațiul cultural european și românesc, sub influența limbilor occidentale, păstrând articolul hotărât arab încorporat direct în structura lexicală a cuvântului, însă utilizarea sa actuală este strict istorică.
• alîm — Termen împrumutat din limba arabă (ʿālim) prin filieră otomană, utilizat în trecut în comunitățile islamice din Dobrogea și Balcani pentru a desemna un învățat, un teolog sau un cunoscător profund al textelor sacre coranice și al jurisprudenței islamice. În graiurile locale vechi, cuvântul purta și sensul figurat de om extrem de înțelept, sfătos sau respectat pentru cunoștințele sale vaste.
• araba — Limba arabă privită ca entitate lingvistică unitară; limbă din familia semitică vorbită ca idiom oficial sau matern de sute de milioane de oameni din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, caracterizată prin structura sa consonantică, flexiunea internă bogată și un sistem de scriere specific de la dreapta la stânga care a influențat numeroase alte culturi islamice.
• Araf — Locul de trecere escatologic menționat în Coran (în capitolul al șaptelea, numit Al-Araf), descris ca un zid, o barieră sau o creastă muntoasă înaltă situată între Paradis (Jannah) și Infern (Jahannam). Acesta servește drept spațiu de așteptare temporar pentru sufletele ale căror fapte bune și rele sunt perfect egale la cântărirea din Ziua Judecății, persoanele aflate acolo putând vedea ambele tărâmuri înainte de a fi salvate în final prin îndurarea divină.