#consoane
- alitera — A utiliza sau a repeta aceeași consoană ori același grup de consoane la începutul sau în interiorul mai multor cuvinte succesive dintr-un vers, dintr-o frază ori dintr-o structură ritmică, cu scopul de a obține un efect muzical, sonor, imitativ ori simbolic (efect numit aliterație); a construi structuri textuale bazate pe armonie consonantică.
- alveolare — Acțiunea de a forma structuri celulare sau cavități; ca substantiv la plural, desemnează totalitatea micilor cavități naturale dintr-un organ sau material (cum sunt alveolele pulmonare ori dentare). În lingvistică, se referă la clasa consoanelor a căror articulare se realizează la nivelul alveolelor dinților superiori, definind o categorie structurală majoră în fonetică.
- alveolopalatal — Care aparține regiunii dintre alveolele dentare superioare și palatul dur, privitor la această zonă anatomică sau articulat în acest spațiu. În fonetică, descrie consoanele produse prin plasarea corpului limbii aproape de palatul dur și a vârfului limbii în spatele crestei alveolare, cum sunt consoanele fricative sau africate specifice unor limbi precum mandarina, poloneza ori rusa.
- asibila — A transforma sau a se transforma o consoană (de regulă o ocluzivă precum 't' sau 'd') într-o consoană fricativă ori africată sibilantă (cum ar fi 'ț' sau 'z'), sub influența unei vocale palatale învecinate; a suferi procesul de asibilare. Acest fenomen structural fonetic este esențial în evoluția limbilor romanice, explicând trecerea delicată de la formele latine clasice la cele din limba română modernă.