#conducere

• administra — A conduce, a gospodări sau a organiza bunurile, afacerile ori activitatea unei instituții, societăți comerciale sau persoane private; de asemenea, în context medical, a da, a aplica ori a introduce un medicament sau un tratament în organismul unui pacient; în sens juridic sau penal, a aplica o pedeapsă sau a furniza o probă.
• administrare — Acțiunea de a administra și rezultatul ei; gestionarea, conducerea, organizarea și supravegherea activităților unei entități juridice ori a unor bunuri. În medicină, reprezintă actul introducerii unei substanțe medicamentoase în organism, iar în informatică, ansamblul de operațiuni de mentenanță și configurare a unui sistem.
• administrație — Ansamblul autorităților, instituțiilor și organismelor publice ori private care asigură aplicarea legilor, gestionarea serviciilor publice și conducerea curentă a unui stat, a unei localități sau a unei întreprinderi; de asemenea, clădirea, biroul sau personalul de conducere dintr-o organizație. Reprezintă pilonul executiv și de management structural din societatea modernă.
• administratoare — Femeie care deține funcția oficială de conducere, organizare și gestionare a resurselor materiale, financiare și umane ale unei instituții, societăți comerciale, asociații de proprietari sau bunuri private. Are rolul de a reprezenta entitatea administrată în raporturile legale, asigurând buna funcționare și conservarea patrimoniului.
• amiralat — Instituție supremă de conducere, comandament sau minister al marinei militare într-un stat; clădirea sau sediul administrativ în care își desfășoară activitatea această autoritate navală. De asemenea, termenul desemnează demnitatea, funcția sau corpul ofițerilor cu grad de amiral considerați colectiv ca structură de comandă.
• arhonie — Formă de guvernare, demnitate, conducere sau funcție exercitată de un arhon; teritoriu, provincie ori sferă de influență aflată sub jurisdicția administrativă sau politică a unui astfel de magistrat ori înalt dregător. În sens extins și istoric, termenul face referire la perioada de exercitare a puterii executive într-o magistratură elenă sau bizantină, ori la statutul de mare boier în vechea administrație a Țărilor Române.
• autoadministra — A-și administra singur un medicament, o substanță sau un tratament medical, fără intervenția sau supravegherea directă a unui cadru medical; de asemenea, a se conduce, a se gospodări sau a se guverna singur, prin forțe proprii și resurse interne, de către o colectivitate, o instituție sau o entitate teritorială independentă.
• autocratic — Care aparține autocrației sau autocratului, privitor la acest sistem de guvernare ori stil de conducere; caracterizat prin concentrarea totală a puterii și a autorității în mâinile unei singure persoane, deciziile fiind impuse în mod discreționar, fără consultare și fără acceptarea opoziției. În management, descrie un comportament directiv și restrictiv care limitează autonomia subordonaților.
• autocraticește — În mod autocratic, autoritar, despotic sau dictatorial; cu o atitudine specifică unui autocrat care impune decizii unilaterale și absolute, fără a tolera obiecții, consultări sau forme de opoziție democratică. Descrie modul în care o persoană exercită puterea, conduce o instituție ori se comportă într-o relație ierarhică.
• autoritar — Care își impune voința în mod absolut, fără a accepta replici, discuții sau opoziție; care se bazează pe o autoritate strictă, adesea tiranică ori dictatorială. În politică, descrie un regim sau o guvernare care concentrează puterea în mâna unui lider sau a unui grup restrâns, limitând sever libertățile politice și pluralismul, în timp ce în psihologie definește un stil parental sau de conducere rigid, bazat pe control și supunere necondiționată.