#comprimat

• acvalang — Aparat autonom de respirat sub apă utilizat de scafandri, compus din una sau mai multe butelii cu aer comprimat și un hidroregulator care livrează gazul la presiunea mediului ambiant; neologism tehnic adaptat parțial după denumirea comercială Aqualung. Acest dispozitiv structural a revoluționat explorarea submarină, permițând mobilitatea completă fără conexiuni rigide cu suprafața.
• aerlift — Instalație, pompă sau dispozitiv tehnic bazat pe principiul transportului pneumatic, utilizat pentru ridicarea unui lichid ori a unui amestec de apă și sedimente printr-o conductă verticală, prin intermediul injectării de aer comprimat la bază. Acest sistem este utilizat pe scară largă în acvaristică pentru filtrarea apei, în ingineria petrolieră și în lucrările de dragare datorită lipsei componentelor mecanice în mișcare.
• aerograf — Pistol mic de pulverizare, de mare precizie, asemănător unui stilou, utilizat în artele vizuale, retușarea fotografiilor, vopsitorie decorativă sau cosmetică; funcționează prin atomizarea vopselei lichide cu ajutorul unui jet de aer comprimat, permițând aplicarea unor straturi extrem de fine și realizarea unor gradienți de culoare perfect omogeni.
• aeromotor — Dispozitiv mecanic, motor sau instalație tehnică complexă care transformă energia cinetică a curenților de aer ori a vântului în energie mecanică direct utilizabilă sau în energie electrică. În sens structural larg, termenul include de la turbinele eoliene moderne de mare putere până la morile de vânt tradiționale sau motoarele pneumatice acționate pe bază de aer comprimat.
• amorțeală — Stare patologică sau fiziologică tranzitorie caracterizată prin pierderea parțială ori totală a sensibilității tactile și a capacității de mișcare voluntară într-o anumită regiune a corpului, asociată adesea cu senzații de furnicături sau înțepături. Acest fenomen rezonează cu parestezia și apare din cauza comprimării mecanice a nervilor periferici, a circulației deficitare a sângelui sau ca simptom al unor afecțiuni neurologice.
• amorțire — Acțiunea de a (se) amorți și rezultatul ei; procesul fiziologic sau patologic prin care un membru ori o zonă a corpului își pierde temporar sensibilitatea tactilă și mobilitatea. În sens neurofiziologic, reprezintă blocarea tranzitorie a transmiterii impulsurilor nervoase, iar în sens figurat indică o stare de stagnare, inactivitate, toropeală sau diminuare a intensității unor activități ori sentimente.
• amorțit — Care a fost supus procesului de amorțire; membru corporal sau țesut cutanat care și-a pierdut temporar ori permanent sensibilitatea tactilă și motricitatea voluntară din cauza unei presiuni mecanice, a frigului ori a unei afecțiuni neurologice. În sens figurat, descrie o persoană sau o facultate psihică lipsită de energie, apatică, toropită sau inertă.
• ampresat — Care a fost strâns, presat sau cuprins fix de o parte și de alta; în heraldică, termenul descrie o piesă, o figură sau un element de blazon care este flancat strâns, presat sau comprimat structural între alte două figuri geometrice ori simboluri adiacente.