#cojocarie

• argosire — Acțiunea de a argosi și rezultatul ei; procesul tehnic sau mesteșugăresc de prelucrare a pieilor brute sau a țesăturilor groase prin înmuiere și tratare cu substanțe speciale (argăseală, taninuri, săruri minerale sau soluții acide) cu scopul de a le conferi impermeabilitate, flexibilitate, rezistență la putrezire și o textură durabilă. În sens tradițional, reprezintă o tehnică arhaică de tăbăcărie aplicată în comunitățile rurale pentru obținerea materialelor de cojocărie.
• azaghiu — Variantă lingvistică regională, arhaică sau formă grafică alternativă pentru substantivul 'azagiu', definind unealta metalică specială cu dinți sau lamă zimțată utilizată istoric în tăbăcărie, meșteșugul cojocăriei și prelucrarea tradițională a pieilor. Acest instrument mecanic rudimentar servea la curățarea profundă și delicată a impurităților, a resturilor de carne și a grăsimilor de pe dosul pieilor animale, facilitând finisarea lor structurală conform standardelor breslelor medievale.
• azagiu — Unealtă meșteșugărească tradițională formată dintr-un cuțit curbat sau un răzuitor metalic prevăzut cu dinți fine sau lamă ascuțită, utilizat în tăbăcărie și cojocărie pentru curățarea resturilor de carne, a grăsimii și netezirea dosului pieilor de animale. Provine istoric din limba turcă, acționând ca un element structural de bază în procesul manual de argăsire și condiționare a pieilor, garantând o textură suplă, flexibilă și un finisaj extrem de fin al materialului finit.
• băibărăcărie — Atelierul, prăvălia sau locul în care se confecționează, se recondiționează și se vând băibărace; substantiv abstract ce desemnează meșteșugul sau industria casnică a producerii acestor haine tradiționale. Ca realitate social-economică, reprezenta un punct central al comerțului vestimentar arhaic în târgurile de odinioară.