#cancer

• adamantinom — Formațiune tumorală osoasă malignă primară, cu ritm de creștere lent, localizată cu predilecție la nivelul diafizei tibiale sau a mandibulei, caracterizată histologic prin prezența unor insule de celule epiteliale înconjurate de stromă fibroasă; variantă patologică înrudită structural cu ameloblastomul. Această leziune osoasă rară distruge treptat cortexul osos, prezentând un aspect radiologic caracteristic de bule de săpun și necesitând excizie chirurgicală radicală pentru prevenirea metastazelor.
• adenocancroid — Formațiune tumorală malignă rară, cu structură mixtă, caracterizată prin prezența simultană a elementelor de adenocarcinom (glandulare) și de carcinom epidermoid (scuamoase). Această formă neoplazică structurală prezintă o agresivitate biologică ridicată și o capacitate rapidă de metastazare, necesitând un protocol terapeutic complex bazat pe chirurgie, chimioterapie și radioterapie.
• adenocarcinom — Formă de tumoră malignă (cancer) care își are originea în celulele epiteliale glandulare sau în structurile care prezintă caracteristici secretoare. Acest tip de neoplasm se poate dezvolta structural în diverse organe interne, precum stomacul, colonul, plămânii, sânul sau prostata, având o capacitate crescută de invazie locală și metastazare prin intermediul sistemului limfatic ori sangvin.
• adjuvanță — Proprietatea, calitatea sau modalitatea de acțiune a unui factor terapeutic ori a unei substanțe de a ajuta, susține sau intensifica efectul unui tratament principal. În oncologia clinică, termenul descrie strategia administrării de terapii sistemice secundare (chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie) după eliminarea chirurgicală completă a tumorii primare.
• anaplastic — Care prezintă anaplazie; caracterizat prin pierderea totală sau parțială a diferențierii celulare și a orientării structurale normale a celulelor în cadrul unui țesut. În oncologie, termenul descrie tumori maligne extrem de agresive (cum ar fi carcinomul tiroidian anaplastic sau astrocitomul anaplastic), ale căror celule s-au retras spre un stadiu primitiv, embrionar, prezentând o rată de diviziune foarte mare și o rezistență crescută la tratamentele standard.
• anaplazie — Condiție patologică celulară caracterizată prin pierderea completă a diferențierii structurale și funcționale a celulelor dintr-un țesut, acestea revenind la o formă primitivă asemănătoare cu cea embrionară. Acest fenomen reprezintă un indicator major al malignității tumorale, fiind asociat cu o rată accelerată de diviziune celulară, atipii nucleare severe și o alterare profundă a arhitecturii normale a organului afectat.
• anatomopatologic — Care se referă la anatomia patologică sau aparține acesteia; ce ține de studiul leziunilor și modificărilor structurale, macroscopice sau microscopice, provocate în organism de o anumită boală. Acest termen descrie investigații de laborator, tehnici de diagnosticare sau caracteristici ale țesuturilor alterate patologic, esențiale pentru confirmarea medicală de certitudine.
• angiosarcom — Formațiune tumorală malignă extrem de agresivă și rară, dezvoltată prin proliferarea haotică și atipică a celulelor endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge sau al vaselor limfatice. Această leziune oncologică structurală binedefinită poate apărea în orice regiune a corpului, dar afectează frecvent pielea (în special la nivelul scalpului), țesutul subcutanat, sânul, ficatul sau splina, caracterizându-se printr-o evoluție rapidă, infiltrare locală profundă și o rată ridicată de metastazare timpurie.
• anticancer — Care combate, previne sau distruge celulele tumorale maligne; substanță oncologică, terapie celulară sau medicament citostatic conceput special pentru oprirea proliferării neoplasmelor în organismul uman. În sens clinic modern, termenul acoperă atât moleculele de chimioterapie clasică, cât și protocoalele avansate de imunoterapie sau terapiile țintite molecular.
• anticancerigen — Care împiedică apariția, dezvoltarea sau evoluția cancerului, anihilând agenții carcinogeni sau mutageni; substanță chimică, aliment antioxidant sau compus biologic capabil să protejeze structura ADN-ului celular împotriva degradării maligne. În diete și medicină preventivă, indică proprietatea unor substanțe (cum sunt vitaminele C și E, seleniul sau polifenolii) de a neutraliza radicalii liberi.
• anticanceros — Care luptă împotriva neoplasmelor, care previne evoluția tumorilor maligne sau distruge țesuturile canceroase din organism; sinonim cu anticancerigen și anticancer, fiind utilizat pentru a descrie efectul terapeutic al unor medicamente, regimuri chimioterapeutice sau campanii medicale oncologice.
• antigenoterapie — Metodă terapeutică avansată bazată pe administrarea controlată de antigeni specifici (tumorali, virali sau bacterieni) în organism cu scopul de a stimula, reeduca sau intensifica răspunsul imunitar nativ împotriva unei patologii severe. În oncologia modernă, antigenoterapia include utilizarea de vaccinuri terapeutice personalizate concepute pentru a antrena limfocitele T să recunoască și să distrugă celulele maligne fără a afecta țesuturile sănătoase.
• antileucemic — Care combate, distruge sau oprește proliferarea celulelor canceroase specifice leucemiei; medicament chimioterapic, agent citostatic sau terapie moleculară utilizată în tratamentul afecțiunilor maligne ale sistemului hematopoietic. În sens clinic, acționează structural prin inhibarea diviziunii celulelor blastice anormale din măduva osoasă și restabilirea producției normale de celule sangvine.
• antineoplazic — Care împiedică dezvoltarea, proliferarea sau multiplicarea celulelor tumorale maligne; medicament citostatic, chimioterapic sau agent biologic utilizat în tratamentul cancerului. În sens clinic și molecular, intervine structural în metabolismul celular, blocând replicarea ADN-ului sau degradând fusul mitotic pentru a induce apoptoza celulelor canceroase.
• antioncogen — Genă supresoare tumorală a cărei funcție normală este de a controla negativ proliferarea celulară, de a repara erorile din ADN sau de a declanșa apoptoza, prevenind astfel transformarea malignă a celulelor; în sens adjectival, descrie un mecanism, o proteină sau o terapie capabilă să contracareze acțiunea oncogenelor și să inhibe dezvoltarea cancerului.
• antitumoral — Care previne, combate, inhibă sau distruge dezvoltarea și proliferarea tumorilor, în special a celor de natură malignă; medicament, chimioterapic sau agent biologic utilizat în terapia cancerului. Acești compuși acționează prin blocarea diviziunii celulare anormale, inducerea apoptozei în celulele canceroase sau stoparea angiogenezei necesare nutriției formațiunii tumorale.
• antropilorectomie — Intervenție chirurgicală majoră ce constă în extirparea parțială sau totală a regiunii inferioare a stomacului, incluzând atât antrul gastric, cât și pilorul (sfincterul muscular de trecere spre duoden). Această procedură chirurgicală de specialitate este aplicată de urgență în cazurile severe de neoplasm gastric infiltrativ, ulcere gastrice refractare complicate cu stenoze pilorice strânse ori perforații masive.
• astrocitom — Tumoră cerebrală sau malignitate a sistemului nervos central dezvoltată prin proliferareaの話 anormală a astrocitelor (celulele gliale în formă de stea). Această neoplazie reprezintă cel mai frecvent tip de gliom și poate varia de la forme benigni, cu creștere lentă (cum este astrocitomul pilocitic de gradul I), până la forme extrem de agresive și infiltrative (cum este glioblastomul de gradul IV). Diagnosticul se stabilește prin imagistică prin rezonanță magnetică și examen histopatologic.
• atomoterapie — Formă de tratament medical utilizată în oncologia modernă, constând în distrugerea celulelor tumorale prin expunerea controlată la radiații ionizante emise de izotopi radioactivi artificiali; radioterapie sau curieterapie. Metoda se bazează pe capacitatea particulelor subatomice de a altera structura ADN-ului celular malign, blocând replicarea și proliferarea țesuturilor bolnave.