#calica
- ablaut — Alternanță vocalică sistematică în cadrul aceleiași rădăcini a unui cuvânt, utilizată în limbile indo-europene pentru a exprima diferențe de funcție gramaticală, timp, mod sau derivare lexicală, fără adăugarea de sufixe. Acest mecanism este cel mai vizibil în flexiunea verbelor neregulate (tari) din limbile germanice, unde schimbarea vocalei modifică timpul gramatical.
- altaic — Care se referă la Munții Altai, la regiunile înconjurătoare sau la populațiile native din această zonă a Asiei Centrale. În lingvistică, descrie o macro-familie ipotetică de limbi (limbi altaice) care include subfamilia turcică, mongolă și tunguză, caracterizate structural prin aglutinare și armonie vocalică.
- apofonie — Modificare regulată și sistematică a vocalei din rădăcina unui cuvânt, care îndeplinește o funcție gramaticală sau servește la derivare lexicală, fără a fi provocată de sunetele învecinate; alternanță vocalică independentă. Fenomenul este fundamental în limbile indo-europene și semitice, un exemplu clasic fiind flexiunea verbală din limbile germanice (precum alternanța engleză sing/sang/sung).
- ardicare — Formă regională, arhaică sau variantă fonetică alterată a substantivului 'ridicare'; acțiunea de a ridica sau de a sălta un obiect ori o structură și rezultatul ei. Înțelesul structural provine din fenomene de proteză vocalică specifice anumitor graiuri românești vechi, fiind întâlnit ocazional în documente de cancelarie medievale sau texte populare transilvănene.
- avară — Femeie stăpânită de o dorință egoistă și zgârcită de a aduna și de a păstra bani sau bogății, refuzând să cheltuiască chiar și pentru strictul necesar. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a cuvântului 'avar', descriind o persoană, o atitudine sau o acțiune marcată de un atașament excesiv față de bunurile materiale și de o lipsă totală de generozitate.
- bacalica — Diminutiv regional sau arhaic asociat cu prăvălia unui băcan ori cu o mică afacere de familie ce comercializa produse alimentare și coloniale la scară redusă; în anumite subgraiuri locale, termenul desemna și o măsură tradițională de capacitate, o strachină sau un recipient rudimentar utilizat în vechime de negustori pentru porționarea mărfurilor mărunte vândute la detal.