#bumbac

• acvarelă — Tehnică de pictură bazată pe utilizarea unor vopsele speciale ale căror pigmenți sunt diluați exclusiv în apă, fiind aplicate pe suporturi poroase, de regulă hârtie groasă sau carton; de asemenea, desemnează opera de artă realizată prin acest procedeu ori tableta solidă de pigment colorat. Acest stil structural se remarcă prin transparență, fluiditate, suprapuneri delicate de nuanțe și o luminozitate specifică datorată albului hârtiei care rămâne parțial vizibil.
• Adana — Oraș major și centru administrativ de prim rang situat în sudul Turciei, amplasat pe râul Seyhan, în inima regiunii istorice și agricole extrem de fertile numite Cilicia sau Çukurova. Fiind unul dintre cele mai mari și populate centre urbane ale țării, localitatea reprezintă un nod industrial, comercial și de tranzit vital, renumit la nivel mondial pentru producția sa masivă de bumbac, industria textilă avansată și identitatea sa gastronomică unică.
• Akola — Nume propriu ce desemnează un oraș major și un district administrativ omonim din regiunea Vidarbha a statului Maharashtra, situat în partea central-vestică a Indiei; reprezintă un centru industrial, agricol și cultural de o importanță deosebită, supranumit la nivel național 'Orașul Bumbacului' datorită rețelei sale extinse de producție, prelucrare și comercializare a acestei materii prime textile. Acest nod logistic major deține, de asemenea, infrastructuri remarcabile de procesare a boabelor de ulei și fabrici de textile, fiind un reper structural pentru economia agrară regională.
• amidona — A trata o țesătură, o piesă de îmbrăcăminte sau un material textil cu o soluție apoasă de amidon, cu scopul structural de a-i conferi rigiditate, un aspect neted, luciu și o rezistență crescută la șifonare și murdărire în timpul utilizării. Acest procedeu tehnic sau casnic facilitează totodată călcarea materialelor și protejează fibrele textile prin crearea unei pelicule microscopice protectoare la suprafața acestora.
• amidonat — Care a fost supus procesului de amidonare sau scrobire; material textil, articol de îmbrăcăminte sau guler impregnat structural cu o suspensie de amidon pentru a-i asigura o rigiditate controlată, o suprafață netedă și o ținută impecabilă. În sens larg, descrie o stare fizică modificată a fibrelor polimerice naturale care au dobândit o peliculă protectoare protectoare împotriva cutelor și a degradării prin frecare.
• anchiraș — Formă diminutivală regională pentru termenul anchir; desemnează o măsură mică (o palmă mică de copil) sau o legătură fină, restrânsă, de fire textile obținută în timpul procesului casnic de depănare a bumbacului ori mătăsii.
• Aral — Marea Aral; un fost lac endoreic de proporții uriașe situat în Asia Centrală, între Kazahstan și Uzbekistan. În trecut al patrulea cel mai mare lac din lume, s-a uscat aproape în totalitate începând cu anii 1960 din cauza devierii masive a cursurilor râurilor Amudaria și Sirdaria pentru irigațiile culturilor de bumbac din perioada sovietică, devenind cel mai mare dezastru ecologic provocat de om din istoria contemporană.
• Arkwright — Nume propriu de origine engleză purtat de personalități istorice marcante, cel mai celebru fiind Sir Richard Arkwright, inventator și industriaș din timpul Revoluției Industriale, considerat părintele sistemului modern de fabrică. Acestuia i se atribuie inventarea cadrului de tors cu apă (water frame), o inovație structurală fundamentală care a mecanizat filarea bumbacului și a transformat radical producția textilă globală.
• arnic — Denumire populară regională atestată în graiurile românești pentru planta medicinală Arnica montana (numită curent podbal de munte sau carul-pădurilor) sau, în mod specific, pentru firele textile vopsite în culori vii (de obicei roșu sau negru) folosite de femei la brodarea cămășilor tradiționale și a costumelor populare. Termenul derivă din adaptarea lingvistică a numelui de gen și reflectă integrarea plantei sau a coloranților săi extrași în universul gospodăresc rural.
• arnici — Fir de bumbac tors, răsucit și mercerizat, vopsit de obicei în culori vii și rezistente (precum roșu intens, negru sau albastru), utilizat în mod tradițional în gospodăriile rurale pentru brodarea costumelor populare, a iilor, a ștergarelor și a altor țesături ornamentale de casă. În sens colectiv sau învechit, termenul se referă la totalitatea acestor fire destinate lucrului de mână, recunoscute pentru faptul că nu își pierdeau intensitatea culorii în timpul spălării repetate.