#buimaci
- aiuri — Acțiunea de a delira sau de a vorbi fără noimă și coerență din cauza febrei, a unei afecțiuni sau a oboselii; în sens curent și tranzitiv, înseamnă a zăpăci, a buimăci, a deruta sau a produce confuzie în mintea cuiva prin vorbe absurde ori acțiuni dezorganizate. Verbul este o prezență constantă în lexicul limbii române, trecând de la o conotație pur medical-empirică în trecut la o utilizare extinsă, colocvială și metaforică în prezent, pentru a descrie pierderea temporară a clarității conceptuale sau a atenției microscopice.
- alicnit — Care a intrat sau a fost adus într-o stare de toropeală, buimăceală sau amețeală ușoară din cauza oboselii intense, a căldurii sufocante ori a unui zgomot asurzitor. În graiul popular, termenul descrie starea unui om slăbit temporar, moleșit sau lipsit de vioiciune, ale cărui reacții fizice și cognitive sunt încetinite din cauza expunerii prelungite la factori de stres climatic sau fizic.
- alivănit — Care a fost supus procesului de alivănire; persoană zăpăcită, buimăcită, năucită sau distrasă, care și-a pierdut temporar concentrarea ori orientarea din cauza oboselii, a căldurii sau a unei surprize puternice. De asemenea, poate descrie un obiect sau o structură care a fost clătinată ori lăsată într-o mișcare de legănare continuă.
- ameți — A provoca sau a suferi o pierdere temporară a echilibrului fizic și a clarității mentale, specifică vertijului ori buimăcelii; a perturba structural funcțiile senzoriale sub influența unei lovituri, a oboselii severe, a căldurii excesive ori a consumului de alcool sau substanțe toxice. În sens figurat sau colocvial, înseamnă a zăpăci pe cineva prin vorbe multe, a induce în eroare ori a deveni confuz și distrat.