#bairam

• baeram — Sărbătoare religioasă importantă la musulmani, care marchează sfârșitul postului Ramadanului sau alte momente sacre; mare petrecere zgomotoasă, banchet sau petrecere privată organizată de tineri în limbajul colocvial. Termenul a evoluat în româna modernă de la semnificația sa strict confesională la un sens profan, indicând o distracție colectivă prelungită, adesea însoțită de muzică și mâncare abundentă.
• baeramlâc — Cadou, peșcheș sau sumă de bani oferită în trecut de supuși demnitarilor otomani sau domnitorilor români cu ocazia sărbătorii Baeramului; obicei oficial de protocol medieval. Într-un sens peiorativ sau ironic, termenul denotă o obligație fiscală abuzivă, o mită de protocol sau o cheltuială masivă impusă pentru a câștiga bunăvoința unei autorități.
• baiaram — Termen colocvial utilizat în jargonul tinerilor și în limbajul familiar din România pentru a desemna o petrecere zgomotoasă, un chef, o paranghelie sau o adunare festivă informală organizată de obicei acasă sau într-un spațiu privat. Provenit din evoluția semantică a cuvântului de origine turcă bairam (care indică sărbători religioase musulmane majore), termenul a căpătat în uzul modern un caracter pur laic și recreativ, asociat cu distracția lipsită de constrângeri oficiale.
• bairaiam — Variantă grafică și fonetică învechită a substantivului 'bairam', utilizată cu precădere în manuscrisele medievale din Moldova și Țara Românească pentru a desemna marea sărbătoare religioasă a comunităților musulmane (Ramazan Bairam sau Kurban Bairam). Acest termen reprezintă o formă de tranziție lingvistică întâlnită în scrierile primilor cronicari români, păstrând o pronunție mai apropiată de particularitățile dialectale din epoca otomană.
• bairam — O petrecere zgomotoasă, informală și de amploare, organizată de obicei de tineri, caracterizată prin muzică, dans și atmosferă destinsă. Istoric, termenul provine din sărbătoarea musulmană Bairam, dar în argoul modern s-a laicizat complet, desemnând orice chef sau serbare colectivă lipsită de reguli rigide.
• bairamlâc — O petrecere prelungită sau o suită de chefuri pline de fast, risipă și veselie; ambianță ori comportament specific celor care petrec fără măsură. În textele vechi sau în graiul regional, termenul descrie starea de sărbătoare continuă sau cadoul, bacșișul ori darul în bani oferit simbolic cu ocazia unei mari sărbători.
• bairamlîc — Variantă grafică învechită a cuvântului 'bairamlâc' (petrecere prelungită, suită de chefuri zgomotoase sau dar festiv oferit de sărbători), utilizată conform normelor ortografice anterioare anului 1993. Termenul evocă atmosfera fastuoasă a ospețelor boierești și a influențelor culinare și de jargon administrativ din perioada otomană în Țările Române.