#atotfacator

• atotfăcător — Care face, zidește, creează sau înfăptuiește toate lucrurile și întreaga fire; atotcreator, atotputernic în acțiune. Folosit ca epitet religios solemn în rugăciunile vechi, în liturghie și în traducerile biblice istorice pentru a descrie calitatea divinității de meșter suprem și arhitect absolut al cosmosului, prin a cărui voință totul prinde viață.
• atotfăcătoriu — Variantă arhaică de transcriere și articulare pentru termenul 'atotfăcător'; cel care creează, zidește sau înfăptuiește toate lucrurile din univers. Apare frecvent în manuscrisele românești din secolele XVII-XVIII și în primele tipărituri de cărți bisericești din Transilvania și Moldova, păstrând desinența arhaică în „-iu” specifică graiului cronicăresc și vechiului stil liturgic.