#astari
- acrogeneză — Proces fiziologic și structural de formare, diferențiere sau dezvoltare a organelor vegetale ori a țesuturilor localizat exclusiv la vârful ori extremitatea superioară a unei axe. În contextul morfogenezei plantelor superioare, acrogeneza descrie ansamblul etapelor celulare prin care mugurul terminal coordonează apariția noilor lăstari și frunze, impunând o dominanță apicală asupra structurilor inferioare.
- acrotropie — Fenomen de orientare, curbare sau mișcare tropistică a organelor vegetale (lăstari, rădăcini, tije) orientată strict către un punct de proeminență, o extremitate superioară ori un vârf anatomic determinat de un stimul extern (lumină, contact mecanic). Această reacție structurală ghidează direcția de alungire periostală a țesuturilor meristematice, asigurând adaptarea spațială optimă a aparatului foliar sau radicular în raport cu resursele de mediu înconjurătoare.
- altoaie — Formă de plural regională, arhaică sau populară pentru substantivul 'altoi' (tratat contextual ca feminin) ori utilizată rar pentru a desemna totalitatea crenguțelor sau lăstarilor recoltați în vederea realizării procesului de altoire; lăstari de reproducție.
- astări — A executa o astăreală pe structura de rezistență a unui acoperiș; a acoperi, a placa sau a căptuși scheletul format din căpriori cu un strat continuu de scânduri strâns îmbinate ori cu plăci aglomerate, pentru a crea suportul rigid necesar montării învelitorii finale și a straturilor izolatoare.
- astărire — Acțiunea de a astări și rezultatul ei; operațiunea tehnică de montare a scândurilor sau a plăcilor pe căpriorii unui acoperiș pentru a crea o suprafață plană continuă; execuția propriu-zisă a astărelii în cadrul lucrărilor de dulgherie.
- astărit — Care a fost supus procesului de astărire; acoperiș, șarpantă sau schelet de căpriori pe care s-a montat un strat continuu de scânduri ori plăci din lemn (astăreală) pentru a servi drept suport rigid învelișului protector; în sens tehnic, descrie starea unei structuri gata pregătite pentru aplicarea hidroizolației.
- astariu — Denumire arhaică sau variantă lexicală rară ce desemnează o veche unitate monetară de valoare mică (asul roman sau subdivisionară) utilizată în provinciile orientale ale Imperiului Roman sau în textele ecleziastice vechi pentru a traduce monedele de aramă menționate în Evanghelii; reprezintă un termen de referință în studiul circulației monetare din bazinul mediteraneean.
- autorecepare — Proces biologic sau tehnic autonom prin care un arbore tăiat sau o plantă lemnoasă își reactivează țesuturile meristematice de la baza tulpinii ori din zona coletului, generând lăstari noi și viguroși dintr-un ciot rămas în sol. Acest fenomen structural de regenerare vegetativă vegetativă permite refacerea rapidă a biomasei forestiere fără necesitatea replantării artificiale, fiind un mecanism endogen de supraviețuire și adaptare a speciilor foioase în urma unor tăieri radicale sau incendii.