#asoma

• asoma — A desensibiliza sau a priva un animal în mod temporar de cunoștință prin metode mecanice, electrice ori chimice, înainte de sacrificare; acest procedeu tehnic obligatoriu este conceput structural pentru a suprima complet reflexele de durere și a asigura un abatorizat umanitar, în conformitate cu normele europene de bunăstare a animalelor.
• asomant — Care determină sau produce asomarea; (ca substantiv neutru) substanță chimică, amestec de gaze ori agent anestezic utilizat în mediul industrial sau clinic pentru a induce rapid starea de inconștiență temporară și insensibilitate structurală la durere în cazul animalelor.
• asomare — Acțiunea de a asoma și rezultatul ei; procedeu tehnic sau medical prin care un animal este adus rapid în stare de inconștiență și insensibilitate, prin metode mecanice, electrice ori chimice, înainte de sacrificare, cu scopul de a elimina durerea și suferința fizică; în sens extins, poate descrie starea de amorțire pronunțată, uluire sau pierdere temporară a simțurilor din cauza unui șoc puternic ori a administrării de substanțe anestezice.
• asomat — Care a fost supus procesului de asomare; animal adus în stare de inconștiență, amorțire profundă sau insensibilitate fizică temporară prin metode tehnice înainte de a fi sacrificat; în sens figurat, descrie o persoană complet năucită, uluită, zăpăcită ori aflată într-o stare de somnolență severă din cauza unui șoc emoțional ori fizic.
• asomato — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă, format prin combinarea prefixului privativ „a-” (fără) și a substantivului „soma, -atos” (corp); înseamnă lipsit de corp, incorporal, imaterial sau fără o structură fizică organizată. Este utilizat în biologia teoretică, filosofie sau terminologia medicală rară pentru a forma neologisme ce descriu entități sau stări lipsite de corp.
• asomatofite — Termen botanic de circulație restrânsă utilizat pentru a desemna un grup teoretic de plante inferioare, ciuperci microscopice sau organisme unicelulare vegetale care nu posedă un corp celular bine diferențiat, o masă somatică organizată în țesuturi sau o membrană celulară rigidă complet formată; se dezvoltă ca mase protoplasmatice libere.
• asomatognozie — Tulburare neurologică structurală și de schemă corporală ce constă în incapacitatea unui pacient de a recunoaște, a identifica sau a percepe o parte a propriului corp ori întregul corp ca aparținându-i; acest fenomen clinic este cauzat de regulă de leziuni focale localizate în lobul parietal drept al emisferei cerebrale non-dominante și se manifestă adesea în cadrul sindromului de neglijare spațială unilaterală.
• asomator — Aparat, dispozitiv mecanic ori instalație electrică industrială utilizată în abatoare pentru inducerea stării de inconștiență temporară la animale înainte de sacrificare; (ca adjectiv) care provoacă asomarea, capabil să suprime structural reflexele nervoase de durere prin aplicarea unui șoc calibrat.