#art

• abarticular — Termen medical folosit pentru a descrie structuri, procese inflamatorii sau simptome localizate în exteriorul unei articulații, dar în imediata ei vecinătate (tendoane, ligamente, burse seroase). Reumatismul abarticular (cum sunt tendinitele sau bursitele) se manifestă prin dureri periarticulare, fără a afecta cartilajul sau membrana sinovială internă a articulației propriu-zise.
• Abd — Prescurtare clinică standardizată utilizată în foile de observație medicală și în rapoartele de gardă pentru termenul 'abdomen' sau 'abdominal'. Este întâlnită frecvent în descrierea examenului clinic obiectiv sau a procedurilor imagistice palpatorii.
• Abd El-Kader — Conducător algerian (1808-1883) recunoscut în istoria umanitară pentru impunerea unor reguli stricte de conduită în timpul războiului, incluzând interzicerea mutilării cadavrelor, obligativitatea tratamentului medical egal pentru prizonierii răniți și respectarea dreptului la îngrijire, anticipând elemente din Convențiile de la Geneva.
• abendmusik — Termen cultural de origine germană care desemnează o serie de spectacole muzicale de seară, transpus în art-terapie, meloterapie clinică și managementul somnului. În protocoalele de neuro-psihiatrie, conceptul de abendmusik este utilizat pentru a descrie intervențiile structurate prin muzică relaxantă, cu frecvențe joase și ritmuri constante, executate în a doua parte a zilei. Scopul terapeutic constă în reducerea agitației psihomotorii vesperale (sindromul sundowning întâlnit în demențe), inducerea relaxării corticale, scăderea nivelului de cortisol și facilitarea instalării somnului la pacienții cu anxietate cronică sau insomnie.
• abia — Adverb cu sens restrictiv sau temporal, indicând o acțiune realizată cu mare efort, cu dificultate, într-un grad minim sau într-un moment imediat anterior. În evaluarea neuropsihologică și logopedică, termenul este utilizat clinic ca indicator calitativ în fișele de observație pentru a descrie limitările severe ale pacienților cu afazie, dispnee sau traume motorii (de exemplu, pacienți care abia pot pronunța cuvinte simple ori abia își pot menține echilibrul).
• abia-abia — Formă compusă prin reduplicarea adverbială a termenului 'abia', utilizată pentru a exprima o limită extremă, un efort suprem sau o realizare la limita absolută a posibilităților fizice ori cognitive. În fișele clinice și rapoartele de recuperare medicală, este folosit ca un calificativ descriptiv informal sau semiclinic pentru a sublinia că o funcție biologică, un reflex sau o mișcare voluntară se manifestă într-un grad infim, aproape imperceptibil (de exemplu, un pacient extenuat care abia-abia mai respiră).
• abilitat — Însușire care desemnează o persoană sau o instituție care a primit dreptul legal, împuternicirea sau recunoașterea oficială de a îndeplini o anumită funcție, de a lua decizii sau de a efectua anumite acțiuni administrative, juridice ori academice. Provine din participiul trecut al verbului „a abilita” și califică o stare de competență recunoscută formal.
• abitaclu — Spațiu interior amenajat cu o destinație precisă într-un mijloc de transport (automobil, aeronavă, navă cosmică etc.) destinat adăpostirii și protecției pasagerilor, echipajului sau încărcăturilor speciale. În terminologia maritimă istorică, desemnează locașul special sau suportul nemagnetic construit pentru a adăposti compasul ori busola de navigație.
• abițidar — Formă de deformare fonetică populară sau regionalism (întâlnit cu precădere în graiul din anumite zone rurale), utilizat ca variantă alternativă pentru „abecedar”. Definește aceeași carte de căpătâi din clasa întâi folosită pentru deslușirea literelor alfabetului.
• abjudecat — Care a fost retras, anulat sau retras din posesia cuiva printr-o hotărâre a instanței; (despre bunuri, titluri sau drepturi) retras în mod legal și atribuit, după caz, altei persoane sau returnat domeniului public. Termenul califică statutul juridic al unui obiect sau prerogative după finalizarea unei acțiuni în abjudecare.
• abjurat — Care a fost renegat, părăsit sau retras în mod public și solemn; (despre convingeri, jurăminte, dogme sau doctrine) la care s-a renunțat oficial în fața unei autorități. Termenul descrie statutul unei credințe sau ideologii care a făcut obiectul unei retractări formale.
• ablactat — Care a fost înțărcat; (despre un copil sau un pui de animal) care a trecut de la alimentația exclusivă cu lapte matern la un regim alimentar diversificat. Din punct de vedere psihosocial, termenul descrie stadiul unui individ care a depășit faza dependenței orale simbiotice absolute față de figură maternă.
• abnegat — Calitate a unei persoane sau a unei acțiuni caracterizate prin abnegare; plin de devotament, gata oricând de sacrificiu de sine, profund altruist, dedicat întru totul unei idei, misiuni sau binelui public.
• abolit — Însușire care desemnează o lege, un obicei, un privilegiu sau o instituție care a fost desființată, anulată sau suprimată în mod oficial printr-un act legislativ sau un decret autoritar. Provine din participiul trecut al verbului „a aboli”.
• abondat — Care s-a aflat în cantități mari; termen rar, folosit livresc sau regional ca formă de participiu pentru a exprima starea a ceea ce a fost inundat, copleșit sau umplut de belșug.
• abordat — Care a fost făcut obiectul unei discuții, analize, cercetări sau tratări teoretice ori practice (despre subiecte, probleme, teme); (despre persoane) care a fost interpelat, contactat direct sau căruia i s-a adresat cineva în scopul de a iniția o conversație ori o colaborare; (în sens maritim sau militar) ambarcațiune care a fost atinsă de o altă navă sau capturată prin manevra de abordaj.
• aborit — Formă arhaică, regională sau populară utilizată ca variantă fonetică veche pentru participiul trecut 'borât'; indică acțiunea finalizată a verbului a abori (a vomita), descriind un conținut gastric expulzat sau, ca adjectiv, un obiect murdărit cu vomă ori o persoană epuizată fizic în urma unor crize repetate de vărsături.
• abortat — Care a fost întrerupt sau oprit forțat în mod prematur înainte de a-și atinge finalizarea firească sau programată (despre procese software, misiuni tehnice, acțiuni ori planuri); (în medicină și biologie) care a fost pierdut sau expulzat înainte de termen în mod spontan ori provocat (despre o sarcină sau un făt); (în botanică) oprit din evoluție sau rămas într-un stadiu rudimentar, nefuncțional (despre organe vegetale).
• abrăcat — (Regional) Care este îmbrăcat, înveșmântat sau acoperit cu haine; (prin extensie, despre paturi sau încăperi) gătit ori protejat cu țoluri, scoarțe sau cergi tradiționale.
• abrazat — Care a fost supus unui proces de abraziune; netezit, șlefuit, curățat sau uzat prin frecare intensă cu un material mai dur ori abraziv; (despre piese sau suprafețe) polizat mecanic.