#arpie

• acrosincarpie — Condiție structurală sau anomalie morfologică vegetală caracterizată prin fuziunea, sudarea ori unirea parțială a carpelelor sau a fructelor individuale exclusiv la nivelul extremităților lor superioare (apicale), în timp ce porțiunile inferioare sau bazele rămân distincte și separate în timpul dezvoltării.
• adelfocarpie — Fenomen biologic sau proprietate botanică întâlnită la anumite specii de plante angiosperme, caracterizată prin producerea unor fructe strâns grupate, sudate sau înfrățite structural. Această formare anatomică strânsă provine adesea dintr-o inflorescență compactă în care ovarele florilor vecine fuzionează în timpul maturizării, facilitând o dispersie colectivă a semințelor.
• aerocarpie — Proprietate sau fenomen biologic rar întâlnit la anumite specii de plante care constă în formarea, maturarea și dezvoltarea fructelor în mediul aerian, deasupra solului, spre deosebire de plantele geocarpe, care își îngroapă fructele pentru a se coace în pământ.
• alocarpie — Formare a fructelor în urma unei polenizări încrucișate (alogamie), proces biologic structural prin care ovulul unei flori este fecundat cu polen provenit de la o altă floare a aceleiași specii. Acest fenomen garantează o diversitate genetică ridicată și o viabilitate sporită a semințelor rezultate.
• amficarp — Care produce fructe de două forme sau tipuri structurale diferite, adaptate adesea unor modalități distincte de diseminare a semințelor; caracteristică biologică a unor specii de plante (fenomen numit amficarpie) care dezvoltă fructe aeriene normale și fructe subterane cleistogame, asigurând supraviețuirea speciei în condiții de mediu instabile.
• amficarpie — Fenomen biologic și morfologic rar întâlnit la anumite specii de plante angiosperme care produc două tipuri structurale de fructe, complet diferite ca formă, structură și localizare anatomică. Acest mecanism adaptativ include, de regulă, dezvoltarea unor fructe aeriene normale (destinate diseminării la distanță prin vânt sau animale) și a unor fructe subterane cleistogame, rezultate din flori autofertile care se îngroapă în sol, asigurând supraviețuirea speciei în habitate instabile.
• amficarpogen — Care produce sau dă naștere la două tipuri structurale diferite de fructe; referitor la un organ, un peduncul floral ori un stimul hormonal capabil să declanșeze procesul de amficarpie. În anatomia plantelor, descrie axul sau mecanismul fiziologic care ghidează direcționarea diferită a structurilor reproductive, facilitând formarea paralelă a fructelor aeriene și a celor subterane.
• apocarpie — Stare sau caracteristică a unei flori de a fi apocarpă; independența structurală totală a carpelelor în cadrul gineceului, care nu fuzionează pentru a forma un ovar comun. Reprezintă o condiție anatomică esențială studiată în filogenia plantelor superioare pentru stabilirea gradului de primitivitate al taxonilor.
• Arachis — Un gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Fabaceae, nativ din America de Sud și remarcabil prin fenomenul de geocarpie, proces prin care tulpinile florale se curbează după fertilizare și își îngroapă fructele în sol pentru a se matura. Genul cuprinde peste 80 de specii descrise științific, cea mai importantă din punct de vedere economic și agricol fiind specia cultivată pentru alunele de pământ.
• Arachis hypogaea — Denumirea științifică binominală a alunului de pământ (arahida), o plantă anuală din familia Fabaceae cultivată intensiv la nivel global pentru semințele sale oleaginoase de mare valoare nutritivă. Specia este remarcabilă deoarece, după polenizarea florilor galbene aeriene, tulpina se alungește în jos, împingând ovarul fertilizat în pământ, unde păstăile lemnoase se dezvoltă și adăpostesc semințele bogate în lipide și proteine.
• arpie — În mitologia greacă, o monstruozitate înaripată cu trup de pasăre răpitoare și cap de femeie, considerată personificarea furtunilor violente și a lăcomiei distructive. În sens figurat, termenul descrie o persoană rea, certăreață, hapsână sau cicălitoare; în zoologie, desemnează o specie de vultur mare și extrem de puternic (Harpia harpyja) din pădurile tropicale din America de Sud.
• artrodie — Formă de articulație sinovială caracterizată prin suprafețe osoase plane sau aproape plane, care permit exclusiv mișcări limitate de alunecare a segmentelor scheletice, fără rotație sau flexie axială majoră. Acest tip de conexiune anatomică, întâlnit spre exemplu între oasele carpiene sau tarsiene, oferă o rezistență structurală remarcabilă și o flexibilitate subtilă, amortizând șocurile mecanice din timpul locomoției.