#armonizare

• armoniere — Acțiunea de a armonia sau de a armoniza (variantă rară sau arhaică a procesului de armonizare); aranjarea unor elemente sonore sau lexicale într-o structură armonică. În contextul lingvistic istoric sau regional, termenul poate descrie și procesul de adaptare fonetică sau structurală a cuvintelor pentru a obține o curgere melodică și coerentă a enunțului.
• armonirui — Variantă arhaică, regională sau hibridă pentru acțiunea de a pune de acord, a împăca sau a aranja elemente într-o formă ordonată (înrudit structural cu conceptul de armonizare sau potrivire a lucrurilor disparate). Acest termen este întâlnit izolat în vechi manuscrise de tranziție sau dialecte specifice, descriind metaforic netezirea neînțelegerilor sau aducerea la un numitor comun a unor stări tensionate.
• armoniza — A pune în acord, a îmbina în mod plăcut, proporționat și echilibrat elemente diverse, creând un tot unitar și estetic. În muzică, înseamnă a adăuga acorduri sau voci secundare adecvate unei linii melodice date; în context social, juridic sau organizațional, reprezintă acțiunea de a adapta, sincroniza sau unifica legi, opinii, interese ori sisteme diferite pentru a elimina contradicțiile și a asigura o funcționare coerentă.
• armonizare — Acțiunea de a armoniza și rezultatul ei; procesul structural prin care elemente diverse, opuse sau fragmentate sunt puse în acord, sincronizate și integrate într-un ansamblu echilibrat și funcțional. În context politic și economic global (precum cel al Uniunii Europene), reprezintă alinierea directivelor, taxelor și standardelor tehnice ale statelor membre pentru a elimina barierele și a asigura o concurență loială, în timp ce în muzică definește aranjarea acordică a vocilor.
• asorta — A potrivi, a combina sau a armoniza elemente diferite (piese de îmbrăcăminte, culori, obiecte de mobilier, gusturi) pe baza unor criterii de armonie structurală, cromatică ori stilistică; a pune laolaltă lucruri care se potrivesc perfect între ele, formând un ansamblu estetic unitar și plăcut privirii.
• autocor — Dispozitiv electroacustic sau program software specializat capabil să înregistreze, să proceseze și să redea în mod automat mai multe voci armonizate pornind de la o singură sursă vocală preexistentă, simulând efectul unui ansamblu coral complet. În sens tehnic și acustic, reprezintă un sistem autonom de multiplicare și aliniere spectrală a semnalelor audio pentru a genera profunzime sonoră.
• avenire — Acțiunea de a se aveni și rezultatul ei; arhaism sau regionalism rar ce desemnează procesul de potrivire, armonizare, cădere de acord sau nimerire fericită a unor elemente ori situații; înțelesul său structural este parțial înrudit cu cel de adecvare sau conveniență. În unele manuscrise vechi, putea exprima și o formă abstractă de înțelegere locală ori stabilire a unei rânduieli comune într-o comunitate rurală.