#armare

• alarmare — Acțiunea de a alarma și rezultatul ei; transmiterea sau declanșarea voluntară ori automată a unui semnal de alertă în scopul avertizării unei comunități, unități militare sau echipe de intervenție despre imanența unui pericol; punerea în stare de pregătire operativă. În sens structural și tehnic, reprezintă prima etapă din protocolul de management al situațiilor de urgență, urmată imediat de mobilizarea resurselor logistice pentru limitarea efectelor amenințării.
• alertare — Acțiunea de a alerta și rezultatul ei; procesul, protocolul sau gestul de a avertiza, a înștiința rapid ori a pune în stare de alarmă populația sau echipele de salvatori în fața unui risc iminent. În managementul crizelor și securitate, definește etapa procedurală inițială prin care se transmite un semnal de urgență pentru a mobiliza resursele umane și tehnice.
• antimilitarism — Doctrină politică, mișcare ideologică sau atitudine civică îndreptată împotriva militarismului, a cursei înarmărilor, a armatelor permanente și a spiritului războinic sau de dominație militară a unui stat; curent care promovează pacea, dezarmarea universală și soluționarea diplomatică a conflictelor. În sens structural, respinge influența armatei în viața civilă și politică a societății.
• antirăzboinic — Care se opune războiului, militarismului și violenței armate între state; pacifist. Ca adjectiv, caracterizează mișcări sociale, demonstrații stradale, opere de artă (literatură, cinematografie) sau discursuri politice care militează pentru soluționarea diplomatică a conflictelor, dezarmare globală și prezervarea păcii. Ca substantiv, desemnează o persoană care participă activ la mișcări pacifiste și condamnă agresiunile militare.
• armare — Acțiunea de a arma și rezultatul ei; introducere a unei armături de oțel, fibră sau alte materiale rezistente în masa unui element de construcție (cum ar fi betonul) pentru a-i spori rezistența structurală la întindere sau tracțiune. În sens militar ori mecanic, reprezintă pregătirea unei arme de foc, a unui dispozitiv sau a unui mecanism de declanșare prin tensionarea arcurilor interne pentru a-l aduce în stare de funcționare.
• armator — Persoană fizică sau juridică care exploatează o navă comercială în nume propriu, asigurând echiparea, aprovizionarea și armarea acesteia pentru navigație, indiferent dacă este proprietarul de drept al vasului sau doar locatarul acestuia. Armatorul poartă răspunderea juridică și economică pentru operațiunile de transport maritim și pentru siguranța echipajului navigant.
• armic — Termen de specialitate rar utilizat pentru a descrie un sistem, un element structural sau un proces care se referă la armare, consolidare mecanică sau susținere structurală printr-un schelet intern. În anumite contexte fizico-matematice vechi sau studii tehnice de nișă, conceptul poate apărea asociat cu proprietățile de rezistență ale unor corpuri compozite întărite.