#arica
- aeropiezotermoterapie — Metodă terapeutică extrem de complexă care combină simultan acțiunea factorilor barici (presiunea aerului), termici (temperatura controlată a fluxului aerian) și balneari în scopul recuperării medicale. Această procedură structurală este utilizată pentru stimularea circulației periferice, relaxarea musculară profundă și ameliorarea afecțiunilor cronice respiratorii prin insuflarea de aer cald sau rece la presiuni variabile.
- agaricacee — Familie mare de ciuperci cu spori (basidiomicete) din ordinul Agaricales, care include numeroase specii saprofite cunoscute, printre care se numără ciuperca de bălegar și șampinionul. Din punct de vedere structural, aceste organisme se caracterizează prin prezența unei pălării cărnoase, a unor lamele radiale sub capelă pe care se dezvoltă sporii și, frecvent, printr-un inel membranos situat pe picior (stip), reprezentând elemente cheie în identificarea taxonomică corectă.
- agaricifer — Care poartă, produce sau adăpostește ciuperci din genul Agaricus ori din ordinul Agaricales; bogat în macromycete lamelare. În sens structural și ecologic, termenul descrie un habitat forestier, un substrat organic sau un strat de humus care favorizează dezvoltarea abundentă și fructificarea ciupercilor cu pălărie și lamele, jucând un rol cheie în reciclarea nutrienților din sol.
- alvițărie — Loc, atelier, secție sau mică fabrică meșteșugărească în care se prepară și se comercializează alvița (halvița) și alte produse zaharoase tradiționale de inspirație orientală; meseria sau îndeletnicirea de alvițar. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, aceste ateliere din zonele urbane sau de mahala foloseau cazane mari de aramă pentru fierberea siropului concentrat de zahăr și baterea spumei vegetale.
- amanita — Gen de ciuperci cu spori albi din ordinul Agaricales, care include unele dintre cele mai cunoscute specii din lume, cuprinzând atât ciuperci comestibile de calitate superioară, cât și specii extrem de toxice, adesea mortale (cum ar fi buretele viperei sau buretele pescăresc). În limbaj curent, termenul descrie exemplarele caracterizate structural prin prezența unei volve la baza piciorului și a unui inel membranos în jurul acestuia.
- amharică — Denumire alternativă pentru limba amhară, limba oficială și de stat a Etiopiei, aparținând familiei de limbi semitice meridionale. Ca adjectiv (formă mai rar utilizată), se referă la elementele gramaticale, structurale sau lexicale specifice acestui idiom vorbit în Cornul Africii.
- analobară — Care se referă la variația negativă sau pozitivă a presiunii atmosferice înregistrată într-un anumit interval de timp; linie izobară specială utilizată pe hărțile sinoptice pentru a uni punctele cu aceeași valoare a tendinței barice. Deși utilizat mai rar ca adjectiv independent, termenul descrie fenomene, variații sau reprezentări grafice legate direct de dinamica maselor de aer și de modificările de presiune ce preced schimbările majore de vreme.
- argar — Termen de referință ce desemnează cultura epocii bronzului 'El Argar' din sud-estul Peninsulei Iberice (aprox. 2200–1550 î.Hr.), caracterizată printr-o stratificare socială timpurie complexă, așezări fortificate pe coline muntoase, tehnologii avansate de metalurgie a argintului și bronzului, precum și rituri funerare specifice în ciste sau urne îngropate sub podeaua locuințelor.
- Arica — Oraș portuar și comună din nordul statului Chile, capitală a provinciei omonime și a regiunii Arica și Parinacota, cunoscut sub numele de 'Orașul Primăverii Eterne' datorită climatului său arid blând și faimos pentru mumiile culturii Chinchorro, cele mai vechi mumiile artificiale din lume.
- aricar — Termen regional sau popular folosit în anumite graiuri locale pentru a desemna un vânător de arici sau o pasăre răpitoare de noapte care se hrănește frecvent cu mamifere mici acoperite de țepi; în sens figurat și arhaic, cuvântul descria un meșteșugar sau un negustor ambulant care confecționa ori vindea perii aspre, bătătoare sau instrumente de dărăcit lâna ale căror structuri rigide aminteau de țepii unui arici.
- autoparodia — A-și parodia propriile opere, stilul, ideile sau manifestările comportamentale; a reproduce în mod intenționat, caricatural și autoironic elementele caracteristice ale propriei personalități ori creații artistice pentru a genera un efect comic sau reflexiv. În critică, reflectă maturitatea unui creator care își analizează clișeele stilistice structurale prin intermediul satirei orientate spre sine.