#archet

• Abantiadul — Forma articulată și românizată a patronimicului Abantiades, reprezentându-l în mod direct pe Perseu, fiul lui Zeus și al Danayei. În istoria medicinei și în psihologia arhetipală, figura Abantiadul este interpretată ca simbol al chirurgului sau al terapeutului curajos care folosește instrumente ascuțite (metafora sabiei) pentru a extirpa simbolic 'monstrul' patologic sau trauma psihică ce împietrește dezvoltarea pacientului.
• Abas — Rege legendar al Argosului în mitologia greacă, bunicul lui Perseu, cunoscut pentru scutul său sacru înzestrat cu puteri magice ce puteau paraliza inamicii. În istoria medicinei, psihanaliză și antropologie, figura lui Abas și linia sa dinastică sunt analizate în legătură cu arhetipurile fricii somatizate, unde privirea sau scutul mitic servesc ca metafore pentru mecanismele psihice de apărare ce induc blocaje motorii sau crize de conversie isterică.
• Absirt — Personaj din mitologia greacă (cunoscut și sub numele de Apsyrtos), fratele Medeei, ucis și dezmembrat de aceasta pentru a-și încetini tatăl (Eete) în urmărirea argonauților. În filozofia morală, hermeneutică și psihanaliza timpurie, numele lui este utilizat ca un arhetip conceptual sau metaforă pentru jertfa inocentă, fragmentarea brutală a legăturilor morale de sânge și sacrificiul de sine tragic în numele unei pasiuni oarbe sau al unei ambiții devastatoare.
• Aladin — Nume propriu de origine arabă (Ala al-Din, însemnând 'excelența credinței') care desemnează un celebru personaj folcloric oriental, protagonistul basmului 'Aladin și lampa fermecată' din culegerea de povești populare 'O mie și una de nopți'; prin extensie, simbolul universal al tânărului sărac și norocos care, prin intermediul unui obiect magic structural adăpostitor de duh (geniu), reușește să își schimbe radical statutul social și să obțină fericirea. Acest arhetip narativ a influențat profund literatura universală, cinematografia modernă și artele vizuale, devenind un punct de referință pentru temele legate de dorințe împlinite, magie și destin.
• anima — În psihologia analitică junghiană, componenta feminină arhetipală inconștientă din psihicul unui bărbat, acționând ca o punte structurală către sine și inconștientul colectiv. În filozofia clasică, termenul desemnează principiul vital sau sufletul care dă viață materiei. Ca formă verbală (a anima), reprezintă acțiunea de a însufleți, a da viață, a dinamiza un grup, o discuție sau a realiza desene animate prin tehnici de proiecție succesivă.
• animo — Principiu masculin inconștient prezent în psihicul feminin, folosit ca variantă sau corelat lexical al termenului 'animus' din psihologia analitică jungiană. În sens larg, cuvântul desemnează intenția profundă, starea de spirit, curajul sau energia vitală ce guvernează acțiunile unui individ, fiind adoptat parțial în terminologia modernă din rădăcini etimologice latinești și spaniole pentru a descrie impulsul dinamic al conștiinței.
• antișerif — Personaj, lider sau entitate dintr-un text literar, cinematografic ori dintr-un context social care se opune autorității oficiale, legii sau figurii tradiționale a șerifului. Adesea folosit în analize culturale ale genului western sau în descrieri sociologice, termenul desemnează o figură rebelă, un anti-erou sau un conducător neconvențional care își impune propriile reguli în contrast cu ordinea legală instituită.
• antivedetă — Personaj, artist, actor sau persoană publică ce respinge în mod deliberat comportamentele artificiale, clișeele de imagine și stilul de viață strălucitor asociat celebrităților tradiționale (vedetelor); figură neconvențională care își păstrează simplitatea, autenticitatea și discreția în ciuda succesului masiv, promovând un model comportamental opus cultului personalității din mass-media modernă.
• archet — Variante regională sau învechită pentru cuvântul 'arcuș'; baghetă subțire din lemn flexibil, prevăzută cu fire de păr de cal întinse între capete, folosită pentru a pune în vibrație coardele unui instrument muzical (vioară, violă, violoncel). În sens tehnic arhaic, termenul putea desemna și un dispozitiv curbat folosit în atelierele de tâmplărie sau strungărie primitivă pentru a imprima o mișcare de rotație pieselor prelucrate structural.
• archetto — Termen muzical preluat din limba italiană care desemnează un arcuș mic sau subțire, utilizat în special pentru instrumentele de epocă din familia violei sau pentru execuția unor detalii tehnice miniaturale în muzica barocă. În sens structural-constructiv, archetto reprezintă și puntea elastică ori elementul curbat de tensiune ce susține firele de păr de cal, având un rol crucial în controlul nuanțelor dinamice și al articulației sunetului.
• Archir — Numele unui personaj înțelept din cărțile populare medievale, recunoscut ca protagonist în narațiunea moralizatoare de origine asiro-babiloniană 'Povestea lui Ahikar' sau varianta românească 'Istoria lui Archir'. În sens structural-literar, Archir reprezintă arhetipul sfetnicului luminat, al filosofului de curte nedreptățit care, prin pilde, aforisme și o inteligență sclipitoare, reușește să își demonstreze nevinovăția și să salveze regatul de la pieire.
• arcuș —
• Arghir — Nume propriu de origine greacă veche, utilizat istoric în spațiul românesc ca antroponim și nume de familie; de asemenea, protagonistul înțelept și curajos din celebra carte populară medievală 'Istoria lui Arghir și a Ilenei celei Frumoase'. În context structural-literar, Arghir reprezintă arhetipul tânărului inițiat care, ghidat de dragoste și loialitate absolută, depășește probe supranaturale și capcane perfide pentru a-și redobândi fericirea și statutul regal.
• avar — Persoană care este stăpânită de o dorință nestăvilită, egoistă și zgârcită de a aduna și de a păstra bani sau bogății, refuzând să cheltuiască chiar și pentru strictul necesar; zgârcit, calic. Ca adjectiv, descrie un comportament sau o atitudine marcată de un atașament excesiv față de bunurile materiale și de o lipsă totală de generozitate.
• axis mundi — Concept simbolic și filozofic fundamental definit de istoricul Mircea Eliade, reprezentând axa lumii, centrul universului sau punctul sacru de legătură structurală dintre cer (divin), pământ (uman) și lumea subterană. Acest pilon cosmic este transpus în diverse culturi tradiționale prin imagini arhetipale precum muntele sfânt, arborele lumii, stâlpul sacru, scara cerească sau coloana sacră, servind ca punct de orientare existențială și loc delicat de comunicare cu transcendența.