#aramar
- arămar — Meșter specializat în prelucrarea aramei (cuprului), ocupându-se cu făurirea, repararea sau suflarea vaselor, cazanelor și a altor obiecte de uz casnic ori industrial din acest metal. În vechea organizare administrativă a breslelor, arămarii reprezentau o clasă importantă de artizani ce asigurau utilajele necesare distilării și prelucrării fluidelor.
- arămare — Acțiunea de a arăma și rezultatul ei; procesul tehnologic sau meșteșugăresc de acoperire, placare ori suflare a unui obiect cu un strat subțire de aramă (cupru) pentru protecție sau ornamentare. În sens figurat, reprezintă dobândirea unei nuanțe roșiatice-brune de către frunze, fructe sau pielea expusă la soare.
- arămărie — Atelierul în care se prelucrează aramă (cuprul) sau magazinul unde se vând obiecte făurite din acest metal; meșteșugul arămarului sau totalitatea produselor din aramă dintr-o gospodărie ori comunitate. În trecut, arămăriile reprezentau centre economice vitale în piețele marilor târguri medievale românești.
- arămariu — Care are culoarea aramei; roșiatic-brun cu reflexe metalice sau străluciri calde, specifice cuprului curat ori oxidat ușor. Varianta arhaică și regională a adjectivului modern 'arămiu', termenul este întâlnit des în descrierile literare vechi pentru a evoca nuanțele apusului, ale podoabei capilare sau ale frunzișului autumnal.
- aramgiu — Formă regională sau arhaică rară obținută prin modificarea fonetică a termenului arămar; meșter specializat în prelucrarea manuală a aramei (cuprului), ocupându-se cu fabricarea sau repararea cazanelor, vaselor de bucătărie și a altor obiecte utilitare sau decorative. Termenul reflectă împrumuturile și sufixările profesionale de tip balcanic active în perioada medievală și modernă timpurie în Țările Române.