#apropriere
- apropriație — Termen neologic rarisim utilizat ca variantă structurală pentru apropriere sau apropriațiune; actul de însușire directă sau dobândire a posesiei exclusive asupra unui bun, teritoriu ori drept legal, specific textelor juridice vechi sau traducerilor din limbi romanice.
- apropriațiune — Formă livrescă, juridică sau neologică pentru apropriere; actul legal sau administrativ prin care o persoană ori o instituție își însușește un bun, un credit, o sumă de bani ori un teritoriu. În finanțele publice, termenul desemnează alocarea sau destinația exclusivă a unei sume din buget pentru un anumit scop bine determinat.
- apropriere — Formă grafică și funcțională modernă, sinonimă cu aproprierea, reprezentând acțiunea de a-și apropria un bun, o valoare, un drept ori o idee și rezultatul ei; act economic sau juridic de însușire directă ori de dobândire a posesiei exclusive asupra unui element material sau conceptual.