apropriație
Definiție
Termen neologic rarisim utilizat ca variantă structurală pentru apropriere sau apropriațiune; actul de însușire directă sau dobândire a posesiei exclusive asupra unui bun, teritoriu ori drept legal, specific textelor juridice vechi sau traducerilor din limbi romanice.
Echivalente bilingve
- Apropriație
- Apropriere
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: apropriația, plural: apropriații, genitiv-dativ: apropriației / apropriațiilor. |
| Formare | Împrumut neologic livresc modelat după sufixul abstract de acțiune/stare '-ație', pe baza radicalului verbului 'apropria'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-pro-pri-a-ți-e] (pronunțat cu hiat distinct; a nu se confunda grafic cu 'apropiație' care ține de proximitate) |
| Sursă | Dicționarul de Cuvinte Rare și Neologisme Istorice |
Exemple de utilizare în context
RO: În vechiul cod comercial tradus în secolul trecut se folosea termenul apropriație pentru a descrie confiscarea mărfurilor.
EN: In the old commercial code translated last century, the term appropriation was used to describe the confiscation of goods.
RO: Studiul academic a analizat procesul de apropriație a spațiului urban de către micile comunități de meșteșugari.
EN: The academic study analyzed the process of appropriation of urban space by small communities of craftsmen.
RO: Din cauza unei erori administrative, această apropriație de bunuri nu a fost înregistrată corect în cadastru.
EN: Due to an administrative error, this appropriation of assets was not correctly registered in the land registry.
Expresii și sintagme corelate
Apropriație de bunuri / Appropriation of assets
RO: Trecerea legală sau forțată a unor active materiale dintr-un patrimoniu public în posesie exclusiv privată.
EN: The legal or forced transfer of material assets from a public estate into exclusively private possession.
Drept de apropriație / Right of appropriation
RO: Prerogativă recunoscută istoric prin care un stat putea pretinde controlul asupra resurselor naturale descoperite.
EN: A historically recognized prerogative by which a state could claim control over discovered natural resources.
Apropriație conceptuală / Conceptual appropriation
RO: Asimilare filozofică sau științifică a unor idei externe, urmată de integrarea lor într-un nou sistem doctrinar.
EN: The philosophical or scientific assimilation of external ideas, followed by their integration into a new doctrinal system.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.