#apriori

• apriori — Termen filozofic și logic preluat din limba latină (a priori), utilizat pentru a desemna o cunoaștere, o judecată sau un raționament independent de orice experiență senzorială anterioară, bazat exclusiv pe rațiunea pură; de asemenea, în limbajul cotidian, descrie o convingere formulată în mod dogmatic, dinainte, fără o verificare prealabilă a faptelor concrete sau a realității.
• aprioric — Care se bazează pe argumente sau principii stabilite independent de experiența empirică; care aparține cunoașterii apriori sau derivă din aceasta. În limbajul curent, descrie o afirmație, o concepție sau o judecată emisă dinainte, în mod preconceput, fără o verificare directă a realității sau a faptelor obiective.
• apriorism — Doctrină filozofică sau orientare epistemologică (specifică în mod deosebit idealismului german și cartezianismului) care susține că elementele fundamentale ale cunoașterii umane sunt înnăscute ori independente de experiența senzorială, fiind structurate exclusiv prin rațiunea pură anterioară oricărei cercetări empirice.
• apriorist — Persoană care aderă la principiile apriorismului sau care susține că elementele fundamentale ale cunoașterii sunt independente de experiența senzorială. Ca adjectiv, descrie un sistem filozofic, un raționament ori o atitudine intelectuală bazată exclusiv pe cadre mentale prestabilite și speculații pur deductive, fără o fundamentare empirică.
• aprioristă — Forma de feminin a termenului 'apriorist', desemnând o femeie care susține postulatele apriorismului sau o structură logică, o doctrină ori o viziune științifică ce tinde să excludă rolul central al experimentului direct, bazându-se pe cadre speculative deduse anterior oricărei cercetări empirice.
• aprioristic — Care are un caracter aprioric, care se bazează pe postulate stabilite independent de experiență sau care decurge din acestea prin deducție pură. În sens curent, descrie o abordare, o teorie sau o judecată dogmatică și preconcepută, formulată înainte de o cercetare directă sau o verificare amănunțită a faptelor reale.
• aprioritate — Însușirea, calitatea sau starea de a fi apriori ori aprioric; independență absolută a unor cadre mentale, concepte sau categorii logice față de orice formă de experiență senzorială ori empirică. În gnoseologia clasică, definește prioritatea logică și structurală a rațiunii pure în organizarea cunoașterii.
• astăreală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.
• astări — A executa o astăreală pe structura de rezistență a unui acoperiș; a acoperi, a placa sau a căptuși scheletul format din căpriori cu un strat continuu de scânduri strâns îmbinate ori cu plăci aglomerate, pentru a crea suportul rigid necesar montării învelitorii finale și a straturilor izolatoare.
• astereală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.