#apologie

• apologetic — Care conține o apologie, privitor la apărarea sistematică și elogierea unei doctrine, idei sau credințe; caracterizat prin argumente menite să justifice sau să reabiliteze o poziție teologică sau ideologică în fața criticilor. În sens larg, descrie un ton sau un text vădit laudativ, adesea lipsit de obiectivitate din cauza atașamentului față de cauza apărată.
• apologetism — Atitudine sau tendință excesivă de a lăuda, de a apăra și de a justifica cu orice preț o anumită doctrină, sistem politic, lider sau instituție, ignorând în mod conștient erorile sau defectele acesteia; pasiune apologetică dusă la extrem. În critica ideologică modernă, termenul are o conotație peiorativă, desemnând absența spiritului critic obiectiv în favoarea propagandei partizane.
• apologie — Elogiu pasionat, discurs scris sau argumentare orală sistematică realizată cu scopul de a apăra, justifica ori reabilita o persoană, o operă, o doctrină sau o cauză intens contestată în spațiul public. În contextul culturii clasice, termenul face referire directă la scrierile socratice și platonice destinate respingerii capetelor de acuzare juridice, evoluând ulterior ca instrument discursiv de justificare ideologică.
• apologism — Atitudine critică sau doctrină informală marcată prin utilizarea excesivă și programmatică a apologiilor în discursul public; tendința structurală de a reduce analiza obiectivă la o serie de justificări subiective sau elogiari partizane ale unui sistem. În hermeneutica textului, conceptul descrie un viciu metodologic în care cercetătorul își transformă expunerea științifică într-o pledoarie oarbă.
• apologiza — A face apologia unui lucru, a unei doctrine sau a unei persoane; a lăuda excesiv, a apăra în mod sistematic sau a căuta justificări menite să reabiliteze o cauză controversată. Înțelesul tehnic descrie actul discursiv de a construi o argumentare defensivă structurată, eliminând spiritul critic obiectiv pentru a proteja validitatea unei ideologii.
• apologizare — Acțiunea de a apologiza și rezultatul ei; procesul de elaborare a unui discurs ori a unui text de tip apologie prin care se laudă, se justifică și se apără în mod sistematic o cauză, un sistem ori o persoană. Reprezintă transformarea unei analize sau expuneri într-o pledoarie părtinitoare, dominată de intenții laudative în detrimentul analizei critice.
• apologizat — Care a făcut obiectul unei apologii; lăudat în mod sistemativ, justificat sau apărat programatic în fața unor acuzații ori a unui scepticism general. În analiza textelor ideologice, termenul descrie un concept, o persoană sau o doctrină reabilitată discursiv prin omiterea intenționată a defectelor sau erorilor sale practice.
• aportare — Acțiunea de a aporta sau de a aduce un obiect; procesul prin care un animal recuperează și transportă un element la comandă. În sens juridic sau administrativ larg, poate desemna fapta de a depune sau de a include un aport (de capital sau bunuri) în structura unei entități comerciale.